Lumea basmului - Povestea lui Harap-Alb

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Lumea basmului - Povestea lui Harap-Alb

O categorie a fantasticului este fabulosul, care prezintã personaje sau fapte imaginare, de domeniul incredibilului. Fabulosul este specific basmului popular, specie literarã, în care acþiunea se situeazã încã de la început pe tãrâmul imaginar, prin formula stereotipicã: „A fost odatã ca niciodatã”, semn cã peripeþiile personajelor pot fi puse pe seama unor forþe supranaturale. De aceea, în lumea basmului voinþa omului nu cunoaºte limite ºi nu existã contrarii care nu pot fi rezolvate.

Inspirându-se din teme ºi motive ale basmelor populare, Ion Creangã le-a respectat esenþa, dar le-a dat o interpretare personalã, de unde ºi farmecul poveºtilor sale.Capodopera sa, „Povestea lui Harap-Alb”, se încadreazã într-o arie tematicã mai largã, un ciclu al „încercãrilor grele”, în care eroul face isprãvi ieºite din comun ºi a cãror realizare devine posibilã cu ajutorul unor însoþitori nãzdrãvani sau al unor animale recunoscãtoare.

Un al doilea argument privitor la trãsãturile basmului („Basmul porneºte de la realitate dar se desprinde de ea, trecând în supranatural”) se poate proba referindu-se la personaje, care, pe lângã calitãþi ºi defecte omeneºti, pot avea ºi însuºiri supranaturale.

Dupã cum spune ºi G. Cãlinescu, „eroii basmului nu sunt doar oameni, ci ºi fiinþe himerice ºi, când într-o naraþiune lipsesc aceºti eroi himerici nu avem de-a face cu un basm”. Ce altceva ar putea fi acele personaje: Gerilã, Flãmânzilã, Setilã, Ochilã, Pãsãri-Lãþi-Lungilã, dacã nu aceste fiinþe himerice, create de imaginaþia autorului, fãrã corespondent în realitate. Însã vorbirea ºi atitudinea lor prietenoasã îi umanizeazã ºi acesþia amintesc de tovarãºi de copilãrie ai lui Ion Creangã.

Al treilea argument, o lume în care voinþa omului nu conoaºte limite, în care nu existã contrarii, care sa nu poatã fi rezolvate, se referã la caracterul iniþiatic al drumului pe care îl parcurge eroul de la faza de mezin la cea de împãrat. „Povestea lui Harap-Alb” poate fi cititã pe douã niveluri.

Un prim nivel ar fi acela al interpretãrilor curente, prin care luãm contact cu povestea unui personaj ºi al acþiunilor prin care acesta trece. Un al doilea este unul mai complex, prin care cititorul, depãºind ceea ce sugereazã în aparenþã naraþiunea, pãtrunde în straturile ei profunde ºi identificã semnificaþiile simbolice.

Din acest punct al interpretãrii „Povestea lui Harap-Alb” este un bildungsroman, o „carte” a formãrii unui personaj, a evoluþiei sale din stadiul de începãtor în cel de cunoscãtor cu experinþã de viaþã.
Ritualul iniþierii este un vechi fundament al basmului. Drumul personajului central nu este altceva decât un traseu iniþiatic, cu probe care trebuie trecute.

Fiul craiului va parcurge o cale pe care odatã ºi tatãl sãu a strãbãtut-o. De aceea este sfãtuit de Sfânta Duminicã sã cearã de la tatãl sãu calul, hainele ºi armele acestuia de pe vremea când a fost mire. Mezinul va trece o primã probã, cea a înfruntãrii ursului, care de fapt era tatãl sãu deghizat.
Deºi a fost avertizat de cãtre tatãl sãu sã se ferascã de Spân, fiul craiului încã nematurizat se „întovãrãºeºte” cu acesta. Ajungând la o fântânã, novicele cade în cursa pe care Spânul i-a întins-o: intrã în fântânã ºi nu mai poate ieºi decât când acceptã sã fie sluga Spânului. Acesta este momentul în care eroul capãtã numele de Harap-Alb.
Al patrulea argument se axeazã pe afirmaþia ca „basmul porneºte de la realitate”. Realismul în „Povestea lui Harap-Alb” se observã în arta caracterizãrii ºi individualizãrii unor personaje. Prin felul de a se comporta, prin felul de a vorbi, prin descrierile înfãþiºãrilor lor, prin modul în care sunt vãzute de celelalte personaje. Astfel, ne apare figura craiului, tatãl celor trei feciori, care înzestrat cu o îndelungatã experienþã de viaþã este caracterizat prin vorbirea lui sfãteanã, plinã de proverbe ºi zicãtori populare, a fetei de împãrat care era frumoasã „de mama focului”.
În concluzie, basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” chiar dacã este o creaþie originalã, nu se îndepãrteazã prea mult de cel popular.
« mai multe referate din Romana