Lucrare de Licenta: Documentatia de creditare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Lucrare de Licenta: Documentatia de creditare

Este un fisier tip doc de 62 de pagini ce are iin cuprins urmatoarele:

Introducere
CAPITOLUL I - SISTEMUL BANCAR ROMANESC
1.1. Continut
1.2. Tranzitia la sistemul bancar european
CAPITOLUL II - CREDITUL, PRODUS BANCAR PRINCIPAL
2.1. Conceptul de credit
2.2. Tipuri de credit
2.3. Nivelul, structura si evolutia creditelor acordate de Banca ( pe 3 ani)
CAPITOLUL III - CREDITUL BANCAR PE TERMEN LUNG
3.1. Scurta prezentare a Bancii
3.2. Obiectul creditarii pe termen lung
3.3. Documentatia de creditare
3.4. Analiza bonitatii clientului
3.5. Decizia de creditare
3.6. Cai de perfectionare a creditarii pe termen lung
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ Privind creditul pe termen lung
CAPITOLUL - V CONCLUZII SI PROPUNERI
Anexa 1
BIBLIOGRAFIE62

Introducere

Economistii au fost preocupati de multa vreme de rolul dezvoltarii intermedierii financiare in alocarea resurselor. Ipoteza ca dezvoltarea sectorului financiar faciliteaza alocarea eficienta a resurselor este mentioanta in Schumpeter (1912), care afirma ca bancile identifica intreprinzatorii cu un potential ridicat de crestere, contribuind prin aceasta la alocarea eficienta a resurselor. Mai recent, Levine (1997) descrie un numar de canale prin care dezvoltarea intermedierii financiare poate afecta eficienta locativa, incluzand generarea de informatii, distribuirea riscurilor, finantarea si monitorizarea.

Evaluarea firmelor, a managerilor si a conditiilor pietei este dificila si costisitoare - cei care economisesc pot sa nu dispuna tot timpul de expertiza ori mijloacele necesare pentru colectarea si proceasarea informatiilor. Cei care economisesc vor fi reticenti in a investi in activitati despre care nu este disponibila suficienta informatie. Prin urmare, costurile mari ale informatiei pot impiedica capitalurile sa se indrepte catre cele mai profitabile utilizari.

Costurile de obtinere ale informatiei stimuleaza aparitia intermediarilor financiari. Se presupune existenta unui cost fix pentru obtinerea informatiilor referitoare la o anumita tehnologie de productie, un cost ce trebuie platit de fiecare investitor in absenta intemediarilor financiari. Ca raspuns la aceasta structura a costului informatiei, investitorii pot constitui, se pot alatura sau pot folosi intermediari financiari (banci), pentru a realiza economii in ceea ce priveste costurile de obtinere si procesare a informatiilor asupra oportunitatilor de investitie, imbunatatind astfel eficienta alocarii resurselor.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor, fie prin propriile economii, fie recurgand la credite ce le sunt acordate prin banci, in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie. Ele creeaza astfel conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor pe masura evolutiei istorice, tot mai mari, vehiculate de o larga retea de intermediari care, in structura sistemului bancar in formare, au fost bancile comerciale sau de depozit.

In cadrul sistemului bancar s-au inclus in timp si intermediari nemonetari care au ca functii principale: colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen mijlociu si lung, direct catre beneficiar - pentru investitii, ipoteca, comert exterior, consum sau prin aranjarea de capitaluri pentru acreditare, prin titularizare sau prin alte forme.

Desi structurile nationale ale sistemelor bancare sunt foarte diferite, totusi pretutindeni in lume s-au clarificat la un moment dat. Bancile de depozit - comerciale sunt acele banci care efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Prin urmare acestea au o activitate diversificata ce se poate modifica liber in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare.

Totusi, operatiunile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici. Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea unui profit.

Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit cu o gama larga de diferentieri si implicit, cu statute deosebite de la tara la tara.

Intre bancile specializate un loc important ocupa institutiile de credit specializate carora le-a fost incredintata o misiune de interes public: crediterea pe termen mijlociu si lung a unor ramuri economice, frecvent agricultura, sprijinirea actiunilor de credit ipotecar, imobiliar, crediterea colectivitatilor locale, etc.

Societatile financiare, in fapt societatile de credit, sunt prezente importante in activitatile economice in toate tarile dezvoltate. Sunt institutii de credit care, pe de o parte, nu sunt autorizate sa primeasca depozite, iar pe de alta parte nu pot efectua decat operatii pentru care au fost abilitate prin lege sau conventie.
Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru inteprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate, creditarea locuintelor cu garantii, etc. « mai multe referate din Economie