Levantul - Mircea Cartarescu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Levantul - Mircea Cartarescu

Drumeþii ar trebui sã fie personajele extraordinare ale unei acþiuni eroice, dacã ironia autorului nu le-ar transforma într-o ceatã “pestriþã” care urcã “pã poteci cu bãlãrii”, într-o cãlãtorie caricatã. O insulã vizitatã este Hosna, unde locuieºte un inventator excentric, Leonidas Ampotrofagu. Insula este un paradis mecanic, unde maºinile îndeplinesc funcþii ciudate: “Una mare cât hambarul lua poame dân cais/ Cu trei deºte de aramã ºi le pune iute-n coºuri;/ Alta micã jumuleºte peanele de pe cucoºuri;/ Le ascute ºi le moaie-n cãlãmãri ce cresc dân stâncã/ ªi înscrie-n pergaminturi vro istorie adâncã”.

O altã “mahinã” prinde muºtele din zbor ºi le pune “pamblici”, dându-le apoi drumul.
Un alt episod al poemului este legat de Leonidas, care se alãturã cauzei rãzvrãtiþilor ºi le va da un “mongolfer”, pentru a zbura spre Bucureºti ºi a-l detrona pe vodã printr-o loviturã de palat.
Balonul eºueazã însã pe insula H din Hellespont, unde, într-un munte, îi aºteaptã zâna Hyacint.

Manoil o întreabã pe ”fee” dacã planul lor are ºansa de a izbândi: “-Poate revoluþiunea pentru care noi ne zbatem/ Ca sã izbãveascã neamul, sã îl cureþe de patemi?” Zâna þineîn mânã întreg universul, ca o dovadã a puterii sale fãrã margini: “-Manoile, tu spui vorbe cari eu nu pot pricepe,/ Lumea asta în cristalul ista se sfârºeºte ºi începe,/ Iarã eu dã orce tremur, d-orce departe sum./ Eu a veciniciei doarã trag în pept amar perfum…”. Globul de cristal este un simbol al eternitãþii.

Personajul este transportat, precum Dionis, într-un þinut imaginar, Halucinaria, unde vede ºapte statui uriaºe. Fiecare se adreseazã personajului cu versuri în stilul marilor poeþi români (între care Eminescu, Arghezi, Bacovia, Barbu, Nichita Stãnescu).
Un element postmodern evident aici este ludicul, bucuria de a tâlcui, într-o manierã proprie, idei ºi experienþe ale poeþilor înaintaºi.
Acestuia i se adaugã un altul: refuzul stilului înalt.

Manoil revine printre rãsculaþi, iar aceºtia pleacã mai departe în cãlãtoria cu balonul, pentru ca, în cele din urmã, sã ajungã la palat, unde vodã, prin iscoade iscusite, aflã de planul aventurierilor. Are loc o bãtãlie aerianã, care se sfârºeºte cu cãderea “caicului” lui vodã.

Dupã ce insurgenþii pun mâna pe palat ºi tirania este înfrântã, domnitor devine nu Manoil, ci Iaurta,la fel de rãu ca domnitorul alungat. In finalul poemului, autorul primeºte acasã personajele imaginate de el, la reuniune fiind invitat ºi cititorul. Sunt reunite astfel toate instanþele narative: autor, narator, personaje, cititor. « mai multe referate din Romana