La hanul lui Manjoala - comentariu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: La hanul lui Manjoala - comentariu

Referat despre La hanul lui Manjoala - comentariu
Personajul principal,tanarul Fanica,isi povesteste intamplarile intr-o “seara aspra de toamna”,cu vreme in schimbare.Atmosfera este a hanurilor traditionale:argatul ia calul vizitatorului in primire si il duce in grajd,in carciuma sunt oameni multi si canta “doi tigani somnorosi,unul cu lauta si altul cu cobza”.In schimb,cucoana Marghioala se afla “la cuptor”,focul putand aici avea o semnificatie dubla:in primul rand,este o sursa de imortalizare,apoi un simbol pentru taramul inferior,pentru iad.De aceea,plasarea cucoanei langa foc nu este intamplatoare:femeia e atrasa de flacarile iadului,din moment ce valenta acestui element al naturii nu este de imortalizare,ci mai curand de incantare:”Manjoaloaia priveghea cuptorul…”

Descrierea personajului e legata de un anumit conservatorism al legendelor locului:pentru cei din jur,cucoana este”frumoasa,voinica si ochioasa”,tinuse un barbat,iar acesta murise in imprejurari inexplicabile. Pare o femeie fara varsta care nu se supune trecerii timpului”Niciodata insa de cand o cunosteam si-o cunosteam de mult: trecusem pe la hanul lui Manjoala de atatea ori ,inca de copil,pe cand traia raposatul taica-miu,ca pe acolo ti-era drumul la targ-niciodata nu mi se paruse mai placuta…”.

Tanarul este atras de feminitatea strasnica a Marghioalei intr-o confuzie launtrica generate de frumusetea femeii si de necesitatea de a ajunge la timp la casele popovnicului Iordache:”M-am apropiat pe la stanga ei,cum era aplecata spre vatra,si am apucat-o peste mijloc; ajungand cu mana la bratul ei drept,tare ca piatra,m-a-mpins dracul s-o ciupesc.”.

Limbajul ambiguizeaza si mai mult atractia erotica tulbure: tanarul, cuprins de elarul varstei,incearca sa afle ce e in spatele acestui mister:”Sa-mi dai..sa-mi dai…Da-mi ce ai dumneata.”.Limbajul acesta ambiguu ,cu subtilitati incitante ,si atmosfera de mare sarbatoare ,in care toate detaliile interiorului au o stralucire aparte,edifice treptat esafodajul unei atmosfere fantastice,cu aparenta de straniu si de ireal.Pentru ca imediat apare replica acestei femei-taumaturg ,initiate in secretele care l-au indemnat la drum,amintindu-i de viitorul sau socru,si de datoria pe care o are de implinit,de a se logodi cu fata cea mare a acestuia.Intriga amoroasa care urmeaza,intre elanuri si ezitari,tine de regia comica a lui Caragiale.

Ca in orice loc unde se manifesta fortele negative,semnele divine lipsesc:”pe toti peretii-nici o icoana”.Ba chiar Marghioala spune,cu un ton de intoarcere a fetei de la lumea divina:”-Da-le focului de icoane! d-abia prasesc cari si paduchi de lemn…”.Un personaj magic, adjuvant si el in constituirea ritualului infernal,este motanul,care sare speriat in momentul cand eroul isi face semnul crucii. Cina de la han este copioasa,demna de personaje pantagruelice:”paine calda,rata fripta pe varza,carnati de purcel prajiti,si niste vin!si cafea turceasca!”,iar mai tarziu “o jumatate de tamaioasa”,facand ca timpul sa-si piarda curgerea normala ,cum se intampla in universal cronoliniar,o jumatate de ora,cat isi propusese Fanica sa stea la han,devenind doua ore si jumatate ,intr-un relativism spatio-temporal deformat.Ca urmare a acestei distorsiuni temporale ,afara elementele naturii incep sa se manifeste in mod navalnic:”S-a pornit un vant de sus…vine prapad”.

Ceea ce se intampla in continuare,ca in credinte populare vechi,tine de o regie dinainte pregatita:la plecare,cand vantul urla foarte puternic si eroul vrea sa plateasca,cucoana ii sopteste misterios ca ii va plati cand se va intoarce.Din moment ce barierele temporale sunt sfaramate,atunci si spatial devine cognoscibil pentru fiinta care indeplineste ritualul magic,Marghioala.Senzatia din acest univers dezlantuit,in care totul este rasturnat,sunt extreme:calaretul simte o durere puternica in cosul pieptului,il doare capul,coastele il ard,coordonatele spatiale se invalmasesc.Un fel de chin care vine dinspre taramul inferior,al Satanei,si determina mersul evenimentelor.

Furtuna se transforma in continuare,ca in credinte populare vechi,tine de o regie dinainte extrema a zonelor atemporale.Dar tocmai in aceasta acalmie,apare “o caprita mica neagra;aci merge,aci se-ntoarce”, incurcand si mai tare cararile personajului.Caprita neagra,ca iesita din smoala Tartarului,identificata mai tarziu intr-un “ied negru foarte dragut”,este un alt adjuvant al povestirii.Precum calul nazdravan din basmele romanesti,iedul luat in desaga indreapta calaretul prin pustie,spre locul initial,la han,centrul acestor forte negative.Dintr-o data,regizorul nevazut al acestor evenimente roteste intamplarile pe fagasul prestabilit,le determina mersul inapoi ,folosindu-se de magia timpului reversibil si circular,manipulat,in cazul de fata, definite cu o tenta supranaturala evidenta.Nu intamplator,dupa ce misiunea este indeplinita si flacaul ajunge in locul din care plecase,iedul dispare din desaga.Mai mult,iedul este al “gazdii”,al Marghioalei,adica apartine,fara indoiala,Necuratului,al carui nume este,de altfel,repetat cu insistenta:”-Uciga-te toaca,duce-te-ai pe pustii!”.

Reintrarea in spatiul infernal ,densificat insa cu placeri ale pierzaniei,culmineaza cu pierderea oricaror repere temporale:flacaul petrece la cucoana Marghioala multa vreme,aparent fara sfarsit,in acelasi relativism al timpului,instaurat in spatiul nou creat. Eliberarea de fortele Necuratului are loc ulterior,prin primenire intr-un schit,printr-un indelungat exercitiu de lepadare de Satana,prin “post,matanii si molitve”:-As fi stat la hanul Manjoloaii,daca nu venea socru-meu,pocovnicu Iordache,Dumnezeu sa-l ierte,sa ma scoata cu taraboi de-acolo.De trei ori am fugit de la el inainte de logodna si m-am intors la han,pana cand,batranul,care vrea zor-nevoie sa ma ginereasca,a pus oameni de m-au prins si m-au dus legat cobza la schit la munte:patruzeci de zile,post,matanii si molitve.”

Intr-o alta noapte limpede de iarna,in timpul real de data aceasta,se afla sfarsitul Marghioalei.Hanul luase foc pe neasteptate ,iar femeia malefica se intorsese in locul de unde venise,”sub un morman urias de jaratic”.Pactul faustic fusese respectat.Povestirea se incheie insa in registru ironic,sub semnul unei repetabilitati posibile,caci experienta eroului era cvasicunoscuta,poate fusese traita,sub alta forma,si de popovnicul Iordache:”-Da dumneata de unde stii?-Asta nu-i treaba ta,a raspuns batranu;asta-i alta caciula!”. « mai multe referate din Romana