Istoriografia latina

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Istoriografia latina

Observatia este valabila, credem, si in cazul istoriografiei. Unii autori releva ca romanii au dat istoriografiei un sens nou si au inovat menirea insasi a scrierii istoriei. Ei au pus un accent mai mare pe latura literara si morala a scrisului istoric fiind mai putin interesati de critica izvoarelor si de cercetarea obiectiva.
Primele inceputuri au loc o data cu inregistrarile pontifilor.

Din secolul al V i.e.n. am putea vorbi de o traditie istoriografica prin notatii autentice, iar cu un secol mai tarziu s-a ajuns la anale, inregistrarea anuala a celor petrecute are un aspect pozitiv, ca ordine de succesiune a faptelor, si unul negativ, legat de lipsa spiritului de selectie si de insuficienta elaborarii literare a scrisului.
Maturizarea istoriografiei latine, produsa in perioada de ascensiune a Republicii si de grandoare a Imperiului, da istoriografiei cateva trasaturi distinctive:

o nota pasionala a istoricului fata de materia tratata, un viu sentiment participativ cetatenesc, ca si cand ar fi vorba de lucrari care il intereseaza direct, o constiinta puternica a destinului cetatii si Imperiului, o traire intensa a acestui destin, in alti termeni, istoricul participa ca cetatean la problemele societatii si intuieste, in acelasi timp, tensiunile profunde, semnele prevestitoare disolutive care se insinuau dincolo de fatada stralucitoare a Imperiului.

Marii istorici latini aveau deopotriva constiinta maretiei trecutului roman si, in acelasi timp. nelinistea semnelor disolutive ale acestui trecut grandios. Aceasta imprima istoriografiei latine o functie semnalizatoare, ii sporeste vibratia afectiva, laolalta cu rosturile ei cognitive. Istoriografia latina, in figurile ei exemplare, dobandeste o priza speciala, prin aceasta nota de neliniste, prin sublinierea ideii ca grandoarea trecuta nu este un cec in alb pentru toate slabiciunile sau chiar turpitudinile unor perioade recente.

Numai asumarea unei responsabilitati pe masura face din virtutea antica un titlu de mandrie. Altfel ea devine un cuvant invocat in desert.
Or. istoricii clasici ai latinitatii simteau ca si lumea si oamenii epocii lor indeparteaza de valorile si idealurile angajate in epoca de ascensiune a ornanitatii, ca se simt cumva straini de ele sau pur si simplu nu mai pot sa-si asume energiile necesare stapanirii situatiilor, purtarii pe umeri a unei maretii devenite povara.

Aceasta constiinta a abandonului responsabilitatilor fata de o istorie incarcata de glorie da istoriografiei latine o nota umana, ii sporeste latura morala, in comparatie cu istoriografia greaca ea are, deci, un mai mare grad de realism, de intimitate spirituala. Observa semnele decaderii, dar nu poate accepta ivirea lor. De aci dramatismul pe care il sugereaza textele antichitatii latine. « mai multe referate din Istorie