Istoria Secolului XX

7x puncte

categorie: Istorie

nota: 8.98

nivel: Facultate

În plan politic revoluția industrială a facut ca Europșa să atingă apogeul hegemonic. Dominația europeană s-a exprimat, în primul rând, cantitativ dacă avem în vedere că Marea Britanie, Germania și Franța aveau o pondere de aproape 5o% în comerțul mondial, în timp ce procentul Statelor Unite era de 11%, adică mai puțin de jumătate din cel britanic.

Analizând modificările în raportur[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Istoria Secolului XX

În plan politic revoluția industrială a facut ca Europșa să atingă apogeul hegemonic. Dominația europeană s-a exprimat, în primul rând, cantitativ dacă avem în vedere că Marea Britanie, Germania și Franța aveau o pondere de aproape 5o% în comerțul mondial, în timp ce procentul Statelor Unite era de 11%, adică mai puțin de jumătate din cel britanic.

Analizând modificările în raporturile de putere la scară planetară Pierre Milza și Serge Berstein au ajuns la concluzia că supremația europeană poate fi caracterizată, pentru această perioadă, prin patru trăsături:
- principalele țari industrializate europene importau 90% din totalul comerțului sau produse primare ieftine și exportau 90% produse manufacturate a căror valoare a crescut prin prelucrare industrială;

- prețurile comerțului mondial se fixau la bursele de comerț ale bătrânului continent;
- stapânirea mijloacelor de transport, mai ales maritime, a asigurat țările industrializate europene un control exclusiv al căilor comerciale implicându-se direct în distribuirea și redistribuirea materiilor prime și ale celor industriale;
- rețeaua bancară europeană a dirijat și controlat fluxurile de capital

Lira sterlină a fost un instrument eficace pentru plățile internaționale și pentru plasamentul capital pe diferite piețe ale lumii (7;l3).Supremația Europei în raport cu alte zone ale lumii a fost dată de o forță demografică remarcabilă (populația s-a multiplicat de 2,5 ori în decursul sec.XIX), de un avans intelectual și tehnologic (din 1901 până în 1913 toate premiile Nobel pentru știință au aparținut țărilor europene), un ritm înalt de industrializare (Europa Occidentală realiza 44% din producția mondială industrială( și de o supremație monetară indiscutabilă.

De remarcat faptul că în interiorul Europei au avut loc reașezări majore în ecuația de putere. Deși Marea Britanie rămâne polul financiar al lumii iar Franța cunoște în "la Belle Epoque" o reală prosperitate aceste două puteri n-au putut să facă față ascensiunii germane. În timp ce creșterea economică britanică a încetinit, începând cu 1880, dinamismul economiei germane a crescut și a întrecut net și Franța, care în 1913, de exemplu, nu realiza decât 8% din schimburile internaționale. Același lucru era evident, după cum se poate vedea și în anexa 1, și pentru creșterile înregistrate comparativ, în aceste țări în diferite ramuri industriale.(16;20-23)

În lumea extraeuropeană impactul revoluției industriale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor a fost inegal și cu efecte diferite. În cele două Americi și în zona Asia Pacific doar două state cunosc ritmuri spectaculoase: SUA și Japonia.

Forța economiei americane s-a exprimat, fără îndoială, în toate ramurile, însă creșterile spectaculoase s-au înregistrat în: domeniul agricol unde s-a realizat o pătrime din producția de grâu, jumătate din bumbac și trei sferturi la porumb; domeniul industrial care a produs 76% din producția mondială de cărbuneși 7-% la petrol și de 12 % din producția de automobile a Franțai, care ocupa locul secund în lume.

Revoluția Meiji în Japonia a captat dinamismele latente ale societății tradiționale și le-a transpus în lumea industrială modernă astfel încât paternalismulși ierarhiile de tip agricol și feudal au fost asimilate în organizarea și conducerea întreprinderilor.

Marile fabrici și întreprinderi japoneze au fost create de marile familii: Mitsui, Mutsubischi, Sumitomo sau Yasuda. În preajma primului război mondial economia japoneză prezenta trăsături de modernizare. (7;16-18)

America latină și Africa neagră erau zonele în care nu numai că revoluția industrială nu a pătruns ci s-a accentuat dezechilibrul dintre resurse, populație și structuri economice era unul profund. Africa neagră prezenta o economie specifică structurilor coloniale în care au predominat mono-producția și mono-exportul.

Aceeași situație a fost caracteristică și pentru America latină cu toate că ea s-a eliberat, până la jumătatea sec.XIX de sub dominația colonială. Astfel cauciucul și cafeaua reprezenta 20% din exportul Braziliei.

Zahărul 75% din cel al Cubei în timp ce Argentina era un important grânar pentru Europa. Un sfert din teritoriul Egiptului era cultivat cu bumbac, iar tutunul era principala plantă de cultură în Turcia.
Asia cu toate eforturile de modernizare întreprinse de India și China n-a reușit să iasă din înapoierea economică.

Imperiul rus, în contact cu Asia și Europa a cunoscut o evoluție ambiguă. Plasată pe unul din primele cinci locuri între puterile europene, Rusia nu s-a încadrat ferm în calea modernizării. Ea avea toate caracteristicile unei societăți de tip arhaic a cărei dezvoltare industrială depindea, la cumpăna secolelor XIX și XX împovorâtoare împrumuturi externe.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.