Istoria Cetatii Neamtului

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Istoria Cetatii Neamtului

Restaurarea domniilor pãmântene în anul 1834 a dus ºi la primele mãsuri de protejare a cetãþii. Mai multe acte domneºti, adresate ispravnicilor de la Neamþ, cereau protejarea zidurilor cu gard ºi punerea unui supraveghetor. Încã de acum cetatea se considerã, pe drept cuvânt, "un monument al pãmântului ce purure sã aibã privegheri a sã pãstra în starea în care acum sã gãsãºte ºi spre nerãsipirea ei în viitorime". Mihail Sturza (1834-1849), ca un om cult ce era ºi un mare iubitor de istorie, a apreciat la justa sa valoare monumentul. Nu întâmplãtor, în timpul sãu s-a amenajat ºi poteca de urcare pânã sub cetate.

Starea cetãþii, spre mijlocul secolului trecut, ne este reliefatã de desenele lãsate de pictorii M. Bouquet ºi R. Kauffmann. O preþioasã informaþie narativã o datorãm cãlãtorului austriac Iulius Edel, care aratã cã accesul la ruini se face pe un drum în zig-zag... castrul are forma unui patrulater... care în cele patru colþuri au turnuri din care se pãstreazã creneluri.

Intrarea principalã se aflã în partea de est, unde se vãd încã patru piloni, care serveau pentru pod de acces. O altã intrare se aflã în partea de nord. Aceastã parte aflatã pe povârniº este cea mai slab apãratã, de aceea mai întãritã decât celelalte cu un parapet cu trei bastioane... În interior au fost încãperi cu boltã, din care se vãd urme de ziduri... Acum toate dãrâmãturile din interior sunt acoperite cu vegetaþie.

Ulterior, ruinele cetãþii au fost folosite, probabil, ca loc de popas pentru haiducii ce hãlãduiau prin pãdurile Neamþului de frica poterelor domneºti, aºa cum au fost Leondarie, Chetraru, Florea ºi, mai apropia de noi, Pantelimon.
Cu timpul, ruinele Cetãþii Neamþ, ca ºi zidurile altor monumente, au devenit un simbol de la care s-a primenit iubirea de þarã în perioada de redeºteptare naþionalã a poporului român. Cu câtã mândrie scria Manolache Drãghici, cã Cetatea Neamþ "numai în douã rânduri s-au biruit, odatã de cãtre turci supt stãpânirea lui Soliman sultan ºi al doilea pe vremea lui Sobietschie craiul". Astfel s-a permanentizat legenda despre invincibilitatea cetãþii.

Spre Cetatea Neamþ s-au îndreptat gândurile lui Gheorghe Asachi, care a încercat o reproducere picturalã a acesteia, Mihail Kogãlniceanu – prezent printr-o bogatã activitate economicã ºi culturalã în zonã, sau Dimitrie Bolintineanu, care vizitând cetatea la 1857 a scris inspiratul poem Muma lui ªtefan cel Mare.

Deosebit de grãitoare sunt consemnãrile unor scriitori de prestigiu, precum:Costache Negruzi– glorificatorul luptei curajoase a plãieºilor nemþeni, George Sion, Nicu Gane, Ion Creangã – care privind cu mintea sa de copil vedea cetatea de peste apa Ozanei "îngrãditã cu pustiu ºi acoperitã cu fulger", a neobositului cãlãtor prin munþii Neamþului – Calistrat Hogaº, care extaziat în faþa priveliºtii mãreþe vedea cetatea "nemiºcatã ºi gânditoare... martorã nepieritoare a gloriei noastre trecute".Alexandru Vlãhuþã, lãsându-se furat de visare, rememoreazã una din paginile cele mai glorioase din trecutul cetãþii – vremea lui ªtefan cel Mare, aºa cum au fãcut ºi George Coºbuc, Gala Galaction sau Mihail Sadoveanu.

De asemenea, pe ruinele Cetãþii Neamþ a visat la zile mai bune marele nostru istoric Nicolae Iorga, ale cãrui cuvinte rãmân în actualitate:
mâine poate, când iubirea pentru trecutul nostru va fi mai mare ºi se va arãta în felul ce se cuvine, comorile îngropate vor ieºi la ivealã, dezvãluind mai bine cultura vechilor timpuri".

În anul 1866 Cetatea Neamþ a fost declaratã monument istoric. Lucrãrile de reconsolidare a zidurilor, efectuate între anii 1968-1972, sub conducerea cunoscutului arh. ªtefan Balº, au urmãrit conservarea ºi menþinerea monumentului aºa cum este, fãrã reconstrucþia pãrþilor dispãrute. Din lipsa unor informaþii sigure, s-au executat doar unele terase necesare vizitãrii în bune condiþii a acestui iubit obiectiv istoric.

Anual, cetatea este vizitatã de zeci de mii de turiºti de pe toate meleagurile româneºti ºi nu numai, iubitori de istorie ºi de frumos, fiind unul dintre principalele puncte de atracþie turisticã din zonã.

În a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, în timpul luptelor pentru tronul Moldovei ºi a rãzboaielor turco-polone, Cetatea Neamþ a devenit un obiectiv foarte cãutat, constituind un loc potrivit de refugiu.

Astfel, în timpul campaniilor lui Constantin ªerban Basarab, care a încercat mai întâi cu ajutor din Transilvania ºi apoi de la cazaci sã ocupe tronul Moldovei, la cetate s-au refugiat mulþi boieri ºi feþe bisericeºti.

Într-un document din 23 ianuarie 1661, care se referã la vânzarea unui pomet de sub Dealul Boiºtei, apar: Iftimie Boþul pârcãlab de Neamþ, Simionicã ºoltuzul târgului, Hanoº vãtaful de puºcaºi de la cetate ºi egumenul Ioan de la mãnãstirea din cetate. Din alt document, emis tot la cetate, în luna iunie a aceluiaºi an, aflãm cã din cauza rãzboaielor care s-au purtat prin aceste locuri, oraºul s-a depopulat ºi "s-au tãmplat de au fugit alþi oameni din târgu Neamþu", întrucât cei "rãmaºi doar cu sufletele" au fost obligaþi sã plãteascã dãrile ºi cisla pentru cei fugiþi. « mai multe referate din Istorie