Isihasmul

5x puncte

categorie: Religie

nota: 9.32

nivel: Liceu

“Punctul nostru de plecare, dacă dorim să stăm să ne rugam, trebuie să fie convingere că suntem păcătoșii care avem nevoie de mântuire, că suntem desparțiți de Dumnezeu și că nu putem trăi fară El ” . Conștientizând starea reală a sufletului nostru, valuarea imensă pe care o posedă sufletul și măsura în care ajungem să atingem divinitatea, abia în acest moment reușim să punem bazele pr[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Isihasmul

“Punctul nostru de plecare, dacă dorim să stăm să ne rugam, trebuie să fie convingere că suntem păcătoșii care avem nevoie de mântuire, că suntem desparțiți de Dumnezeu și că nu putem trăi fară El ” . Conștientizând starea reală a sufletului nostru, valuarea imensă pe care o posedă sufletul și măsura în care ajungem să atingem divinitatea, abia în acest moment reușim să punem bazele practicii isihasmului.

Sfântul Nicodim Aghioritul spune că “rugăcinea inimii aparține tuturor, atât monahilor, cât și mirenilor”, prin urmare nu este justificată opinia conform căreea rugăciunea lui Iisus ar fi strict destinată mediului monahal. Asta ar însemna că din start negăm starea deplorabilă în care ne aflăm și pe Hristos ca Mântuitor al sufletelor noastre. Adesea se întâmplă că practicând rugăciunea lui Iisus să nu vedem roadele ei, să ne trezim într-o stare de amorțire completă a minții și inimii și doar într-o repetare pur formală a unor cuvinte de pocăință.

Mitropolitul Antonie de Suroj, unul din cei remarcabili misionari ai ortodoxiei în occidentul european, povestește cazul unei bătrânele care timp de 14 ani spunea rugăciunea lui Iisus și nu simțea roadele ei. Î.P.S Antonie a sfătuit-o să înceteze de a o mai spune, să stea în camera ei, în liniște și pur și simplu să tacă, ca astfel Hristos să-i vorbească. Tăcerea ei a determinat “rămânerea minții în Dumnezeu” .

Este foarte important de a înțelege corect esența rugăciunii lui Iisus, scopul ei și desigur modul în care trebuie să o practicăm. Esența rugăciunii lui Iisus ar putea fi definită și prin cuvintele tainice pe care le primește Sf.Siluan Athonitul “ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” , adică recunoaște starea degradată în care se poziționează sufletul nostru, dar de a nu pierde încrederea în mântuire. “Adesea rugăciunea noastră nu are intensitate, convingere, adâncime de credință suficientă, fiindcă disperarea noastră nu e suficient de adancă.” .

Din moment ce ajungem să strigăm asemenea lui Bartimiu orbul către Hristos :”Iisuse, Fiul lui David, miluește-mă !”(Marcu 10, 46:52), din clipa în care “lăsam toată grija cea lumească” și nu ne îndoim în mila Lui cea bogată, atunci primim milostivirea divina. Dumnezeu nu are efectiv dreptul de a interveni în libertatea noastră, de a ne mântui atât timp cât noi nu cerem asta.

Prin prezentarea acestei lucrari avem scopul de a mediatiza isihasmul în rândul noii generații, de a prezenta acest curent ascetic ca o soluție pentru depășirea stării de desecularizare, deznadejde și amorțire la care adesea ne facem victime. Pentru a depăși acest impas e necesar ca rugăciunea lui Iisus să devină puntea noastră de “colaborare reală între Dumnezeu și om și atunci Dumnezeu ne va da întelegere, puterea de a ajunge la scopul drept “ .

Disputa dintre Sfântul Grigorie Palama și Varlaam asupra isihasmului

Sfântul Grigorie Palama s-a născut în 1296 în Constantinopol. De mic copil poseda capacitați intelectuale exraordinare. La vârsta de 26 de ani renunță la cele lumești și se dedică vieții monahale. În apropiere de Mănăstirea Vatoped (Muntele Athos) intră în ascultarea Părintelui Nicodim (aproximativ în anul 1318). A stat în ascultarea bătrânului său timp de 3 ani, până la moartea acestuia, după care Grigorie a plecat la Lavra Sfântului Atanasie.

Ducea un mod de viață foarte aspru, ascetic, în decurs de 3 luni nu dormea nici o noapte, ci numai după prânz puțin se odihnea. În 1347 Sf.Grigorie ajunge mitropolit al Tesalonicului, iar data fericirii sale adormirii este consemnată la 1359. În anul 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol ținut sub Patriarhul Filotei.

Dintre disputele teologice cele mai cunoscute din sec.XIV este cea isihastă, numită și “palamită”, după numele Sf.Grigorie Palama. “El învăța că nu este imposibil de a vedea lumina Taborului ” , astfel încât prin concentrarea gândului la rugăciune credinciosul este în stare să vadă lumina dumnezeiască cea necreată, pe care au văzut-o apostolii la Schimbarea la față a Mântuitorului (Mc.9, 2:9).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.