Ironie

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.83

nivel: Liceu

Dialogurile lui Platon, ca si la Aristofan (Norii, 443, Pasarile, 12, 11) desemnand intrebarea celui care simuleaza ignoranta. Socrate, in dialogurile platonice, se comporta ca un eiron, un ins care se arata nestiutor, pune intrebari aparent naive, pentru a dovedi nestiinta altora. In comedia elina, eiron era personajul slav, dar inteligent, care triumfa asupra increzutului stupid. I. socratica es[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ironie

Dialogurile lui Platon, ca si la Aristofan (Norii, 443, Pasarile, 12, 11) desemnand intrebarea celui care simuleaza ignoranta. Socrate, in dialogurile platonice, se comporta ca un eiron, un ins care se arata nestiutor, pune intrebari aparent naive, pentru a dovedi nestiinta altora. In comedia elina, eiron era personajul slav, dar inteligent, care triumfa asupra increzutului stupid. I. socratica este o metoda dialectica de inaintare pe calea cunoasterii, prin demonstrarea inadecvarii falselor cunostinte.

La Aristotel, eironeia dobandeste un sens explicativ moral, semnificand (in Etica Nicomachica) virtutea celui care-si micsoreaza meritele. Pornind de la aceste sensuri ale cuvantului, Antichitatea clasica distinge cateva tarziu ale I. ca figura retorica, varietati preluate mai tarziu din artele poetice ale Renasterii. Astfel: I. propriu-zisa, prin care vorbitorul exprima contrariul ideii in care crede de fapt, ambiguitate de care el e constient, pe cand interlocutorul sau victima sa iau drept valabil doar sensul exprimat.

Sarcasmul e o I. accentuata, prin faptul ca atat vorbitorul cat si interlocutorul sau inteleg cele afirmate in ambele sensuri. Retorica clasica socotea, apoi, hiperbola litota, antifraza drept forme ale I. I. folosita de poetii si dramaturgii barocului (secolele XVI - XVII si indeosebi de unii prozatori satirici si ganditori iluministi din secolul XVIII, Swift, Addison, Voltaire etc.) determina sensurile moderne ale termenului. Ea vizeaza fie anihilarea unei afirmatii care pretinde pe drept ori pe nedrept sa fie recunoscuta ca adevarata, fie ridiculizarea, sub aparenta seriozitate, a unor vicii ori slabiciuni omenesti, fie un elogiu fals, care slujeste la evidentierea non-valorii persoanei sau obiectului laudat.

Dupa scopul umarit si dupa dozarea diversa cu umor sau indignare, pot fi distinse modalitati ale I., de la cea spirituala, expresie a scepticismului - la Voltaire, pana la cea amara, satirica, adevarata masca pentru o saeva indignatio (indignare cruda) - la Swift. Romanticii (indeosebi germanii: Fr. Schlegel, Tieck, Solger, Jean-Paul Richter, Heine) recurg la I. nu numai ca la un instrument retoric, ci si ca la o unealta filozofica, un mijloc de relevare a prezentei paradoxale a spiritului in lume.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.