Ion Barbu si etapele creatiei poetice

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ion Barbu si etapele creatiei poetice

Conflictul dramatic al fiintei umane intre intelectual si senzual, intre contemplatia "apolinica" si trairea "dionisiaca" ("Umanizarev) este rezolvat de Ion Barbu prin armonizarea lor intr-un proces unic, in care Gandirea ia forme concrete de "sunet, linie, culoare", iar Ideea devine "muzica a formei in zbor". Spre deosebire de parnasianismul francez, Barbu cultiva formula poetica a unui "Hrism omogen" pe care-l desavarseste in urmatoarele etape ale creatiei.

Etapa baladica si orientala (1921--1925), se caracterizeaza printr-o poezie epica, "baladica", ce evoca o lume pitoreasca, de inspiratie bakanica sau autohtona, asemanatoare conceptiei lui Anton Pann. Poezia "Nastratin Hogea la Isarlak" este o meditatie si o satira in acelasi timp asupra starii de solitudine, in care cetatea alba Isarlak este simbol al unei lumi mai drepte, as,ezata "la mijloc de Rau si Bun" si al echilibrului vietii aflate "intr-o slava statatoare".

Sub raportul limbajului innoitor, una din cele mai remarcabile poezii este "Domnisoara Hus", in care povestea unei iubiri patimase si a unei tragicomice domnisoare care-si cheama de pe cealalta lume iubitul care a uitat-o. Frumusetea lirica este data de sugestia si incantatia descantecului pe care il rosteste iubita: In poemul "Dupa melci" Ion Barbu stilizeaza motive folclorice pentru a ilustra o experienta initiatica in tainele naturii, o adevarata filozofie a dramei de cunoastere. In aceasta etapa se inscrie si poezia "Riga Crypto si lapona Enigel".

Etapa ermetica (1925 - 1926) este marcata de un limbaj criptic, incifrat, o exprimare abreviata, uneori in cuvinte inventate. Conceptul "ermetic" inseamna abscons, incifrat, la care accesul se face prin revelatie si initiere, amintind de Hermes, zeul grec care detinea secretele magiei astrologice.Oul dogmatic" metaforizeaza ideea "nuntii" ca miracol al creatiei universale, un simbol al misterului dinaintea nuntirii, de dinaintea Genezei. Oul este simbolul esentei universului, al imaginii eterne a increatului, ca argument al unor lumi marunte ce "pastreaza dogma", al repetabilitatii macro cosmosului la nivel de microcosmos. Oul este obiect de contemplate. « mai multe referate din Romana