Ion

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ion

Despre drumul de la inceputul lui Ion s-a spus ca face legatura intre lumea reala si lumea fictiunii; urmandu-l, intram si iesim, ca printr-o poarta ,din roman.Sa recitim prima pagina din Ion : este drumul spre Pripas unul si acelasi cu drumul spre Prislop? Apartine romanului sau biografiei autorului? E inventat sau evocat ? Ne apare deocamdata ca un personaj, cel dintai personaj din roman, tanar sprinten si nerabdator sa ajunga la destinatie:

" Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece raul spre podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde in cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Bargaului.

Lasand Jidovita, drumul urca intai anevoie pana ce-si face loc printre dealurile stramtorate, pe urma, insa inainteaza vesel, neted mai ascunzandu-se printre fagii tineri ai Padurii- Domnesti, mai poposind putin la Cismeaua- Mortului, unde picura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pe sub Rapele- Dracului, ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline."

Cinci sute de pagini mai departe Herdelenii strabat drumul in sens invers, parasind definitiv satul. Senzatia de trecere a timpului este foarte vie. Ultimul personaj al romanului va fi acelasi "drum" infatisat insa la alta varsta: batran, batatorit, incolacindu-se lenes " ca o panglica cenusie in amurgul racoros" pe care uruie rotile trasurii "monoton-monoton ca insusi mersul vremii":

"Drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste Somes , si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput..."
Romanul este un univers inchis si rotund : pare a se varsa, si la un capat si la altul, in viata; dar e complet izolat de ea.Intre lumea reala si cea a romanului, exista o cale de acces: drumul. Dar nu numai leaga, ci si izoleaza aceasta lume noua, cu legile si intamplarile ei, sugereaza o lipsa de granita, desi este o granita, un constituent al imaginarului.Nemiscarea si linistea de la inceputul romanului suspenda pentru cateva clipe timpul vietii facand loc timpului actiunii. « mai multe referate din Romana