Introducere in drept
7x puncte
categorie: Drept
nota: 10.00
nivel: Facultate
Obiceiul este regula de drept care se stabileste in baza practicii indelungate sau a unei atitudini in anumite relatii sociale. Comportarea similara si perpetua a oamenilor in acelasi fel de raporturi a facut ca grupul social sau colectivitatea care o practica s-o considere obligatorie.
Unii autori considera ca obiceiul se naste prin repetarea aplicarii aceleiasi idei juridice la un mare n[...]
DOWNLOAD REFERAT
Unii autori considera ca obiceiul se naste prin repetarea aplicarii aceleiasi idei juridice la un mare n[...]
Preview referat: Introducere in drept
Unii autori considera ca obiceiul se naste prin repetarea aplicarii aceleiasi idei juridice la un mare numar de cazuri individuale succesive, prin crearea de precedente.
De regula, obiceiul mai este cunoscut si sub denumirea de cutuma. In vechiul drept romanesc era cunoscut sub numele de "obiceiul pamnatului".
Evolutia acestui izvor de drept a parcurs un drum lung. La inceputul constituirii, organizarii si dezvoltarii statale, normele obligatorii stabilite pe baza practicii indelungate se aflau intr-o stransa legatura cu normele religioase.In acest sens se poate vorbi de Codul lui Hamurabi, Legile lui Manu, Codul lui Mu sau dspre cartea sfanta a persilor, Zend Avesta, in careintalnim reguli cu caracter practic laic si reguli religioase.
La romani, aparand foarte de timpuriu legile scrise, obiceiul ca izvor de drept nu a jucat un rol prea important.
In dreptul public este invocata cutuma in activitatea puterii politice si administrative. In relatiile de drept public international, inclusiv cel maritim si fluvial, cutuma constituie cadrul juridic general.
In sistemul juridic anglo-saxon cutuma s-a mentinut si constituie si in zilele noastre unul din izvoarele principale de drept.
"Obiceiul pamantului" in tara noastra a constituit, la inceputul formarii si consolidarii organizarii statale romanesti, unica sursa laica juridica de reglare sociala.
Incepand cu secolele XIV-XV, in tarile romanesti apar o serie de legiuiri scrise ale domnilor si voievozilor. Fara exceptie, aceste legiuiri tin seama si fac trimitere la "obliceiul pamantului".
Codul civil roman de la 1864, pus in aplicare in iulie 1865, elimina in mare masura rolul obiceiului ca izvor de drept. Asemenea codului civil francez, codul nostru civil face trimitere la obicei, ca izvor de drept, in situatii de fapt cum sunt cele privitoare la dezmembramintele dreptului de proprietate (art. 548, 600, 607), conventii si contracte (art. 9707) si ontractul de locatiune (art. 1443). « mai multe referate din Drept