Intreprinzatorul, firma si mediul ambiant

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Intreprinzatorul, firma si mediul ambiant

Referat despre Intreprinzatorul, firma si mediul ambiant
Abordatã ca sistem, firma prezintã mai multe dimensiuni:
1. firma este un sistem complex deoarece încorporeazã resurse umane, materiale, financiare ºi informaþionale, fiecare dintre acestea fiind alcãtuitã dintr-o varietate apreciabilã de elemente: resursele umane sunt compuse din ansamblul salariaþilor firmei, ce prezintã caracteristici diferite din punctul de vedere al nivelului pregãtirii, specialitãþii, postului ocupat, vârstei, sexului, vechimii; ansamblul materiilor prime, materialelor, combustibililor împreunã cu utilajele, clãdirile ºi celelalte concretizãri ale factorilor de producþie, fiecare prezentând anumiþi parametri dimensionali, funcþionali ºi economici, constituie resursele materiale; disponibilitãþile bãneºti, în numerar ºi la bancã, aflate la dispoziþia firmei, formeazã resursele financiare; informaþiile exogene ºi endogene concretizate în previziuni, tehnologii, norme de consum sau calitate, evidenþe contabile, etc. formeazã resursele informaþionale ale firmei;

2. firma este un sistem socio-economic, în sensul cã, în cadrul sãu, grupele de salariaþi, ai cãror componenþi se aflã în strânsã interdependenþã, desfãºoarã procese de muncã generatoare de noi utilitãþi; pe de altã parte, firma este subsistemul de bazã al economiei naþionale, principala generatoare de venit naþional;

3. firma este un sistem deschis, în sensul cã se manifestã ca o componentã a numeroase alte sisteme cu care se aflã în relaþii continue pe multiple planuri. Concret, caracterul sãu de sistem deschis se exprimã prin fluxul de intrãri ºi prin ieºirile sale;

4. firma este un sistem organic adaptiv, adicã se schimbã permanent, sub influenþa factorilor exogeni ºi endogeni, adaptându-se atât la evoluþia pieþei, cât ºi la cerinþele generate de dinamica susþinutã a resurselor încorporate; firma nu este un sistem pasiv ci, la rândul sãu, influenþeazã prin ieºirile sale unele din caracteristicile sistemelor cu care intrã în contact;

5. firma este un sistem tehnico-material, în sensul cã între mijloacele de muncã, materiile prime ºi materialele utilizate în cadrul sãu existã anumite legãturi care se manifestã prin dependenþa tehnologicã dintre subdiviziunile sale.

Tipologia firmelor ºi implicaþii asupra managementului
Din punctul de vedere al managementului, deosebit de importantã este cunoaºterea diferitelor tipuri de firme, ale cãror particularitãþi reclamã abordãri diferenþiate pe anumite planuri. În consecinþã, este utilã cunoaºterea clasificãrii firmelor în funcþie de principalele variabile de management, care le imprimã particularitãþi semnificative:

a. în funcþie de forma de proprietate se pot delimita mai multe tipuri de firme:
- private – se caracterizeazã prin faptul cã patrimoniul lor aparþine unei persoane sau unui grup de persoane. Este primul tip de firmã ce a apãrut – încã din sclavagism, numãrul, diversitatea ºi mãrimea firmelor private crescând odatã cu dezvoltarea societãþii. În funcþie de numãrul posesorilor de capital, firmele private pot fi:
- individuale – aparþin, din punctul de vedere al patrimoniului, unei singure persoane; este forma cel mai larg utilizatã, mai ales pentru firmele mici ºi mijlocii;
- de grup – aparþin, din puntul de vedere al patrimoniului, la cel puþin 2 persoane; pot îmbrãca, la rândul lor, o serie de forme:
- firma familialã – al cãrui patrimoniu se aflã în coproprietatea membrilor unei familii. Cel mai adesea, membrii familiei sunt nu numai proprietarii sãi, ci ºi lucrãtori efectivi; acest tip de firmã se bazeazã pe o pronunþatã solidaritate ºi colaborare a persoanelor înrudite, ce sunt proprietarii sãi, ºi îºi are originea în tradiþia familiei din evul mediu;

- întreprinderea cooperatistã – constituie o formã de firmã privatã înfiinþatã care urmare a dorinþei colaborãrii libere, pe baza participãrii în condiþii egale a mai multor persoane, ce desfãºurau înainte activitãþi similare în calitate de mici producãtori. Specific ei este dreptul de proprietate asupra patrimoniului de cãtre mai multe persoane care, prin actul de constituire devin ºi coparticipanþi la managementul sãu. Fiecare cooperator are dreptul, pe lângã salariul aferent, ºi la o parte din venitul final corespunzãtor cotei sale de pãrþi de capital ºi muncii depuse;

- societatea pe acþiuni – este întreprinderea privatã cel mai des întâlnitã în societatea contemporanã. Definitorie pentru ea este împãrþirea patrimoniului în acþiuni. Posedarea acestora din urmã este temeiul dreptului de proprietate asupra unei cote-pãrþi corespunzãtoare din patrimoniul firmei;
- de stat – rostul lor este de a permite statului sã controleze anumite evoluþii economico-sociale pe termen lung; viitorul lor este adeseori contestat, în baza constatãrii cã, de regulã, profitabilitatea lor este mai redusã comparativ cu cea a firmelor private;
- mixte – “mariaje” între firmele de stat ºi cele private, luând cel mai adesea forma societãþilor pe acþiuni.

b. în România, potrivit prevederilor legislaþiei, firmele se divid în 2 categorii principale:
- regii autonome – se organizeazã ºi funcþioneazã în principal în ramurile strategice ale economiei naþionale – armament, energeticã, exploatarea minelor ºi a gazelor naturale, etc. regia este proprietara bunurilor din patrimoniul sãu, trebuind ca prin activitãþile desfãºurate, bazate pe gestiune economicã ºi autonomie financiarã, sã-ºi acopere integral cheltuielile, obþinând ºi profit. Managementul sãu de ansamblu este asigurat de consiliul de administraþie alcãtuit din 7-15 persoane (dintre care una este directorul general), iar activitatea curentã este condusã de managerul general numit de consiliul de administraþie cu avizul ministerului sau administraþiei locale care a aprobat înfiinþarea firmei;
- societãþi comerciale – se constituie în vederea efectuãrii de acte economice, fiind persoane juridice ºi îmbrãcând urmãtoarele forme:
- societatea în nume colectiv – obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social ºi cu rãspunderea nelimitatã ºi solidarã a tuturor asociaþilor;
- societatea în comanditã simplã – obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social ºi cu rãspunderea nelimitatã ºi solidarã a asociaþilor comanditaþi; comanditarii rãspund numai pânã la concurenþa aportului lor;

- societate în comanditã pe acþiuni – capitalul social este împãrþit în acþiuni, iar obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social ºi cu rãspunderea nelimitatã ºi solidarã a asociaþilor comanditaþi, comanditarii fiind obligaþi numai la plata acþiunilor lor;
- societate pe acþiuni – obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acþionarii sunt obligaþi numai la plata acþiunilor lor;
- societatea cu rãspundere limitatã – obligaþiile sunt garantate cu patrimoniul social; asociaþii sunt obligaþi numai la plata pãrþilor sociale.

Legea prevede pentru fiecare tip de SC modalitatea ºi filiera de constituire, dimensiunile minime ale capitalului de înfiinþare, drepturi ºi obligaþii ale fondatorilor, administratorilor, etc.
Managementul fiecãrui tip de firmã prezintã apreciabile elemente specifice referitoare atât la organismele manageriale, cât ºi la organizarea ºi desfãºurarea activitãþii lor. Astfel, în managementul SNC, rolul decisiv îl au administratorul / administratorii desemnaþi de asociaþi. SCS încredinþeazã conducerea unuia sau mai multor asociaþi comanditaþi.

SA ºi SCA posedã un mecanism de management sensibil mai complex: se organizeazã adunãri generale ale acþionarilor care adoptã principalele decizii privind existenþa, dezvoltarea ºi încheierea activitãþii lor, cum ar fi: aprobarea bilanþului, alegerea administratorilor ºi cenzorilor, stabilirea bugetului de venituri ºi cheltuieli, mãrirea capitalului, fuziunea, etc; în conducerea tacticã ºi curentã a activitãþilor, rolul decisiv îl au administratorii ºi consiliul de administraþie. « mai multe referate din Management