Intreprinderea si formele ei in economia de piata

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Intreprinderea si formele ei in economia de piata

Societati in comandita pe actiuni (SCA) - capitalul social este impartit in actiuni, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniu societatii, cu raspundere nelimitata si solidara a asociatilor comanditei. Societati pe actiuni (SA) - obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniu societatii, actionarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor.

Societati cu raspundere nelimitata (SRL) - obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniu societati iar actionarii sunt obligati nu mai la plata lor.Intreprinzatorul figura centrala a economiei de piata moderne.intreprinzatorului I se incredinteaza responsabilitatea de a conduce si a dispune de resursele ce-I sunt puse la dispozitie de ansamblul partenerilor sai: actionari, bancheri, munctori, cadre, manageri.

intreprindere,intreprinzator,antreprenor,abilitatea intreprinzatorului sunt doar cativa termeni ce se folosesc adesea in mod sinonim. Din punct de vedere al economiei de piata moderne, mai importanta este analiza comparata a intreprinzatorului cu proprietarul, patronul, managerul. O asemenea analiza este justificata atat in plan istoric, cat si in cel contemporan.In secolul trecut intreprinderea comerciala era, de regula, o afacere de familie. In acele conditii, cel cu initiativa unei afaceri pe cont propriu isi plasa capitalul in asteptarea unui profit cat mai mare si cat mai sigur.

Functia de conducere este exercitata de proprietar, chiar daca el beneficia de fundamentarea deciziei si de aportul unor specialisti salariati.Pe masura generalizarii revolutiei industrialesi a estinderii societatii pe actiuni, intreprinderea privata de familie si proprietarul intreprinzator au devenit anacronici. In present relatia dintre proprietari, intreprinzatori si manageri au devenit mult mai complexe, si-au pierdut mult din semnificatia lor anterioara.

In societatea pe actiuni capitalul este format din miile si zecile de actiuni, aflate in mainile unui numar de proprietari- actionari. Actionarii pot avea, in raportul lor cu intreprinderea, postura de salariati, de manageri, de intreprinzatori. Dar ei pot sa ramana si numai actionari. Acesta se impart in mici actionari si mari actionari.
Micul actionar adesea salariat al intreprinderii respective este lipsit de dreptul la decizia majora in legatura cu mersul afacerilor.

El nu participa la adunarile generale ale actionarilor si de multe ori nu ia parte nici la alegerea marelui actionar delegat care ii reprezinta. Marele actionar are posibilitati multiple de a particupa la luarea deciziilor strategice cu privire la societate. Votul fiind cenzitar, acesta detine o pondere importanta in exprimarea votului, putand astfel sa influenteze luarea deciziei generale in favoarea sa.
Cu toate acestea nu marii actionari decide, in principal, asupra mersului afacerilor in societatea pe actiunii.

Activitatea marilor intreprinderi moderne este atat de compleza si de dinamica incat functia de conducere s-a automatizat. Actul decisional intr-o societate are ca punct de plecare multiple asteptari ale oamenilor si ale institutiilor fata de marea intreprindere.
Proprietarii- actionari sunt cei care participa cu capital intr-o intreprindere care trebuie sa obtina profituri cat mai mari, din care sa li se repartizeze dividendele.

Salariatii intreprinderii si sindicatele care le apara interesele cer de la societatea pe actiuni salarii mari, crearea conditiilor de ridicare continua a calificarii si o protectie sociala in situatii speciale.Managerii- salariati vad in unitatea economica la care sunt angajati cadrul de realizare a personalitatii si al manifestarii profesionalismului si competentelor. « mai multe referate din Economie