Intrebuintari ale laserului

5x puncte

categorie: Fizica

nota: 9.33

nivel: Liceu

PREMISELE SI PRINCIPIILE DE BAZA ALE LASEROTERAPIEI

Spre deosebire de chirurgia cu laser, care foloseste instalatii laser de mare intensitate ( zeci de wati si peste ), în laseroterapie se foloseste radiatia laser a carei putere se masoara în miliwati. Fara a afecta celula si tesutul, ea are un efect biostimulator pronuntat, care activeaza cele mai importante procese vitale ale orga[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Intrebuintari ale laserului

PREMISELE SI PRINCIPIILE DE BAZA ALE LASEROTERAPIEI

Spre deosebire de chirurgia cu laser, care foloseste instalatii laser de mare intensitate ( zeci de wati si peste ), în laseroterapie se foloseste radiatia laser a carei putere se masoara în miliwati. Fara a afecta celula si tesutul, ea are un efect biostimulator pronuntat, care activeaza cele mai importante procese vitale ale organismului. O asemenea actiune nu a fost neasteptata pentru cercetatori. În medicina diverselor perioade de timp, începând cu antichitatea, s-au cunoscut bine caracteristicile terapeutice ale luminii.

În cadrul primelor cercetari stiintifice din domeniul terapiei cu lumina intra si experimentele lui I. Moleschott, datând din 1854. În cadrul lor s-a demonstrat ca schimbul de gaze ( la generarea bioxidului de carbon gazos) la broaste are loc mai intesiv la lumina decât în întuenric. Totusi lucrarea respectiva a fost supusa criticii din partea unor cunoscuti fiziologi ai vremii respective Flugger si Brown-Sekar, care au considerat ca lumina poate actiona asupra animalelor numai prin intermediul ochilor.

Dupa aproape 30 de ani ( în anul 1881 ) I.Moleschott a repetat din nou propriile sale experimente. S-a demonstrat ca la lumina generarea de bioxid de carbon gazos la animalele care vâd este cu 20-45% , iar la cele care sunt oarbe cu 10-30% , mai mare decât în întuneric. El a tras concluzia ca prezenta organului vazului doar modifica efectul de baza. În afara de aceasta, s-a constatat actiunea de activizare a luminii în cazul unuei iluminari directe a unui tesut de muschi izolat.

Aceste date au o valoare principiala si în zilele noastre, deoarece exista parerea ca mecanismul actiunii luminii vizibile asupra organismului animal conduce la reactia reflex ce apare ca raspuns la excitarea centrilor foto din organul vazului.
De la sfârsitul secolului al XIX-lea au început sa se dezvolte intens diverse metode de fototerapie, ceea ce a fost legat de aparitia surselor artificiale de lumina. O contributie mare la dezvoltarea tratamentului cu lumina a adus-o savantul danez N.R.Fisnen ( 1860 - 1904 ) laureat al premiului Nobel în 1903.

Au fost elaborate bazele fototerapiei cu lumina rosie, si cu ultravioletul apropiat si violet-albastru. O conditie deosebita pentru patrunderea profunda a luminii s-a dovedit a fi sângerarea pielii urmare strivirii ei cu sticla, ceea ce poate fi considerat ca prototipul metodicii contemporane prototip de actionare prin laseroterapie ( G.A. Askarian, 1982).
O etapa calitativ noul în dezvoltarea fototerapiei a început cu anii 60 din secolul al XX-lea legat de aparitia surselor de radiatie laser. Chiar în ajunul elaborarii în serie a laserilor heliu-neon (lungime de unda a radiatiei 632,8 nm), V.M. Iniusin cu colaboratorii au studiat activitatea biologica a luminii rosii ( lampile cu neon cu lungimi ale radiatiei 630-650 nm).

S-a înregistrat o actiune pozitiva a acesteia asupra unei serii întregi de procese : accelerarea cicatrizarii ranilor, îmbunatatirea evolutiei bolilor de radiatii la animalele de experienta, o mai rapida cicatrizare a elementelor auto-transplantate s.a.m.d. Tot atunci s-a exprimat ipoteza ca radiatia rosie a laserului heliu-neon va avea o mai mare activitate biologica. Cele ce au urmat au confirmat pe deplin acest lucru.
Natura biostimularii cu laser

Deoarece organismele vii si biosfera în ansamblu nu sunt sisteme izolate, ci deschise, care schimba substante si energie cu mediul ambiant, la doze optime de actiune cu radiatie laser se realizeaza o pompare energetica a organismului. Drept rezultat al acestui lucru se activizeaza procesele sanogenetice. Exista punctul de vedere potrivit caruia la nivel de sistem mecanismul biostimularii cu laser• este legat de ractiile de homeostaza la actiunea luminoasa. Cum în procesul evolutiei organismul nu a fost supus actiunii laserului, rezulta ca el nu este adaptat la el si reactioneaza ca la un factor ce conduce la revoltare.

Pe de alta parte lumina monocromatica din compozitia luminii albe nu are acelasi efect biostimulator, ea fiind un factor obisnuit ( P.Greguss, 1985). Evident ca densitatea puterii la lumina solara ( oscileaza de la 10 la 100 mW/ cm2 ) corespunde aproximativ marimii folosite în laseroterapie , dar efectul biostimulator al acesteia din urma este mult mai mare••. În ultmul timp se elaboreaza intens conceptia actiunii directe asupra organismului prin absorbtia de rezonanta la nivel molecular (.T.Karu, 1989). In favoarea acestui model de laseroterapie exista o serie de circumstante.

În primul rând, experimentele in vitro, cercetarile spectroscopice cantitative au aratat caracterul rezonator al actiunii radiatiei laser de nivel energetic redus asupra diferitelor celule functie de lungimea de unda a radiatiei, doza si densitatea de putere. Generalizând datele din literatura cu privire la influenta radiatiei laser asupra obiectelor biologice, T.Karu si coautorii ( 1990) deosebesc urmatoarele nivele de realizare a reactiei de raspuns :

1) Subcelular - aparitia starilor excitate ale moleculelor, formarea unor radicali liberi, reconstructia stereochimica a moleculelor, cresterea vitezei de sinteza a albuminei,accelerarea sintezei colagenului si precursorilor acestuia, modificarea echilibrului oxigenului si activizarea proceselor de oxidare- refacere.
2) Celular - modificarea încarcarii câmpului electric al celulei, a potentialului membranei sale, cresterea activitatii de proliferare s.a.
3) Tisular - modificarea pH-ului lichidului intercelular, activitatii morfo-functionale si microcirculatiei .

4) Organic - normalizarea functiei unui organ oarecare.
5) Sistemic si modificator de organizare - aparitia reactiilor de raspuns complexe de adaptare neuro-reflectoare si neuro-humorale cu activizarea sistemelor simpatoadrenalinic si imunitar.
Rezultatul final al biostimularii cu laser este cresterea rezistentei organismului si extinderea limitelor de adpare a lui, adica reducerea sensibilitatii la diversele îmbolnaviri.

De regula, laseroterapia se foloseste în cazul bolilor cronice, care sunt însotite de distrugerea troficii neurovasculare , în cazul unor procese îndelungate si de ofilire, când este necesar sa se intensifice procesele de sanogeneza prin bioactivizarea directionata. Pentru astfel de cazuri laseroterapia se poate considera ca o metoda specifica ( cu elemente de nespecificitate ).

Succesiunea modificarilor ce au loc în cazul bioactivizarii cu laser se poate reprezenta schematic în felul urmator : interactiunea radiatiei laser cu nivel energetic redus cu fotoacceptorii specifici si nespecifici ŕ declansarea unui complex de reactii fotofizice si fotochimice ŕ activizarea sistemelor fermentative celulare cu amplificarea proceselor bioenergetice si biosintetice ŕ intensificarea proliferarii celulelor ŕ amplificarea regenerarii, formarii celulelor sângelui, activitatii sistemului imunitar si a sistemului microcirculatiei ŕ generalizarea efectelor locale ale laseroterapiei prin intermediul mecanismelor neurohumorale si neuro-reflectoare .
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Fizica

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.