Interrelatii imaginatie - gandire

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Interrelatii imaginatie - gandire

Dispunând de imaginaþie, poate sã-ºi elaboreze mintal scopul ºi planul desfãºurãrii activitãþii, pe baza cãruia sã se conducã, sã-ºi regleze permanent acþiunile, sã evite erorile ºi sã aibã mai mare eficienþã.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ în ambianþã, poate obþine mereu ceva nou, ceea ce l-a ºi fãcut sã fie creator de culturã.

Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumitã treaptã a dezvoltãrii sale psihice, adicã dupã ce au apãrut alte procese ºi funcþii psihice care-i pregãtesc desfãºurarea:dezvoltarea reprezentãrilor, achiziþia limbajului, evoluþia inteligenþei, îmbogãþirea experienþei de viaþã etc.
De fapt, imaginaþia odataã apãrutã interacþioneazã permanent cu toate procesele psihice ºi mai ales cu memoria, gândirea ºi limbajul.Procesul imaginativ include aceste interacþiuni în mod obligatoriu, însã în acelaºi timp el se deosebeºte de respectivele procese psihice ºi dispune ºi de mecanisme specifice de procesare a datelor experienþei anterioare.

Memoria este cea care oferã material de combinare pentru imaginaþie, cum ar fi: reprezentãri, idei, trãiri afective etc. ºi, totodatã, conservã produsele sale finale.Dar imaginaþia se deosebeºte clar de memorie.Aceasta are caracter reproductiv, adicã este cu atât mai eficientã cu cât este mai fidelã faþã de cele învãþate, iar imaginaþiaeste cu atât mai valoroasã cu cât rezultatele sale se deosebesc de ceea ce existã în experienþa subiectului ºi, mai ales, faþã de ceea ce a dobândit societatea.
Prin urmare, imaginaþia trece dincolo de experienþa pe care o are fiecare, transformând-o, recombinând-o ºi ajungând la noi rezultate.

O legãturã foarte puternicã existã între gândire ºi imaginaþie.ceele douã procese se ºi aseamãnã, se ºi deosebesc ºi, totodatã, se aflã în interacþiuni reciproce.Prin gândire, omul cunoaºte ºi înþelege ceea ce este esenþial, necesar, general din realitatea existentã sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginaþia exploreazã cu precãdere necunoscutul, posibilul, viitorul.
Prin urmare, gândirea, inteligenþa oferã idei ºi date asupra realului ºi, totodatã, ghideazã într-o anumitã mãsurã transformãrile imaginative.Imaginaþia la rândul ei participã la elaborarea ipotezelor, la gãsirea unor strategii ºi procedee practice de rezolvare a problemelor.

De asemenea, imaginaþia implicã mecanismele verbale în toate formele ei de manifestare.Cuvântul, ca instrument al activitãþii mintale, permite evocarea selectivã a ideilor ºi reprezentãrilor, vehicularea ºi punerea lor în cele mai variate relaþii, în raport cu ideea directoare formulatã tot verbal.
Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginaþia are o interacþiune specialã cu afectivitatea.tensiunea emoþionalã pe care o trãieºte omul la un moment dat stimuleazã evocarea elementelor experienþei anterioare ºi apoi combinarea variatã ºi neaºteptatã a acestora.Emoþiile ºi sentimentele sunt condiþii activatoare ºi energizante al imaginaþiei ºi totodatã direcþionãri inedite ºi personale ale combinãrilor ºi recombinãrilor imaginative.

Se ºtie cã momentele de intense trãiri afective sunt urmate de un maximum al productivitãþii imaginative.Vestea despre obþinerea unui premiu la olimpiadã ne proiecteazã repede, imaginativ, într-un posibil cadru festiv prilejuit de acest eveniment. Cercetãrile au arãtat cã nivelul crescut al afectivitãþii, chiar când are o tonalitate negativã, este mai favorabil combinãrilor imaginative decât trãirile afective pozitive, dar slabe.
La fel ca ºi trãirile afective, motivele întreºin o receptivitate crescutã pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora în prim-plan, reliefarea lor dupã alte criterii decât cele ale gândirii, generarea unor noi legãturi ºi restructurãri.Dorinþa puternicã de a dispune de un telefon mobil de ultimã generaþie ne face repede sã ne proiectãm imaginativ în grupul prietenilor ºi sã stârnim admiraþia lor.Aspiraþia de a urma medicina dupã terminarea liceului face ca cel în cauzã sã se viseze adesea în spaþiul specific instituþiilor medicale.

Imaginaþia este legatã într-un fel specific chiar cu întreaga personalitate.Experienþa proprie de viaþã, orientãrile dominante, dinamica temperamentalã, configuraþia caracterialã ghideazã combinãrile imaginative ºi le finalizeazã în produse specifice pentru fiecare.Procesul ºi produsul imaginativ exprimã personalitatea, originalitatea acesteia ºi sunt ele însele noi ºi originale, atât faþã de experienþa individualã, cât ºi faþã de cea socialã.
Ca proces cognitiv, imaginaþia realizeazã o procesare specialã a datelor iniþiale provenite din experienþã, datoritã nu numai interacþiunilor complexe cu celelalte procese psihice, ci si unor procedee proprii ºi unei combinatorici care-i sunt caracteristice.

Spre deosebire de gândire, care dispune de operaþii, imaginaþia pune în lucru procedee numeroase ºi variate, dintre care cele mai importante sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea ºi rearanjarea, substituirea, modificarea, schematizarea, analogia ºi empatia.
Gândirea înglobeazã datele cunoaºterii perceptive, imaginile din reprezentare, le valorificã, dar în desfãºurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe.Gândirea este procesul psihic care se desfãºoarã într-un plan mintal, intern, subiectiv, uzând de judecãþi, raþionamente, operaþii cognitive, cu ajutorul cãrora realizeazã o procesare profundã a realitãþii.

Demersurile gândirii se desfãºoarã cu grade mari de libertate pe verticala cunoaºterii ºi pe axa timpului.Pe verticala cunoaºterii, gândirea evolueazã în sens ascendent ºi în sens descendent, demers ce vizeazã modul ºi nivelul de procesare al informaþiilor.Cele douã demersuri ale gândirii pe verticala cunoaºterii sunt complementare ºi stau la baza constituirii ºi achiziþionãrii conceptelor, a noþiunilor.Procesualitatea, caracterul discursiv al gândirii rezultã ºi din desfãºurarea ei temporalã, ceea ce sugereazã gradele mari de libertate de care se bucurã acest proces.Pe axa timpului gândirea se desfãºoarã între trecut, prezent ºi viitor.

Gândirea investigheazã trecutul, experienþa ºi cunoºtinþele stocate de memorie sau reprezentãri, le prelucreazã ºi le combinã în raport cu cerinþele prezentului ºi exploreazã viitorul pentru a emite predicþii ºi previziuni.Cea mai mare parte din conþinuturile, datele cu care opereazã gândirea sunt, deci, extrase din memorie.Psihologii cognitiviºti definesc gândirea ca o organizare ºi manipulare a reprezentãrilor interne sau a informaþiilor ºi cunoºtinþelor stocate în memorie, în vederea înþelegerii unei situaþii ºi creãrii unor noi informaþii. « mai multe referate din Psihologie