Internetul - societatea si globalizarea

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Internetul - societatea si globalizarea

'În esenþã societatea informaþionalã este societatea care se bazeazã pe Internet. De asemenea, globalizarea este, […], o consecinþã, cu prioritate a Internetului. Atunci se poate spune cã globalizarea este un fenomen specific societãþii informaþionale.[…]

Datoritã legãturii dintre societatea informaþionalã ºi globalizare, ceea ce îndreptãþeºte afirmaþia globalizarea este o consecinþã fireascã a societãþii informaþionale, întrucât societatea informaþionalã se dovedeºte a fi un proces care nu mai poate fi oprit, globalizarea este ºi ea un proces inevitabil.'

Deoarece Internetul a fost ºi rezultatul unei interacþiuni sociale, dintre specialiºti, instituþii, state ºi un extrem de mare numãr de utilizatori din întreaga lume, ºi numai în acest context el a fost posibil, ca o invenþie tehnologicã ºi socialã, numai în acest context el a cãpãtat forma sa de astãzi, este normal sã gândim cã ºi globalizarea, ca efect al Internetului sã ia forma la care sã participe toþi participanþii la globalizare.

Aceasta este lecþia Internetului, care s-a dovedit un mare succes în istoria tehnologicã ºi socialã a omenirii, arãtând ºi calea pe care trebuie s-o urmeze procesul de globalizare, aceea a participãrii tuturor în moduri care urmeazã a fi generate în mare mãsurã de utilizatorii globalizãrii. Ca ºi Internetul, globalizarea nu va putea fi strict ierarhicã pentru a fi o reuºitã a omenirii.

Dacã Internetul nu este ierarhic, nici globalizarea, în mod firesc, nu va putea fi ierarhicã, asigurându-se, ca ºi în cazul Internetului, forme de coordonare generalã care sã stabileascã reguli de comportament acceptate de toþi, ceea ce ar putea fi posibil numai într-o societate a cunoaºterii ºi poate a conºtiinþei. Faptul cã au apãrut douã forme de
atitudini politice intelectuale, Davos ºi Porto Alegre, dar ºi o a treia formã prin proteste de stradã faþã de globalizare, aratã cã procesul de globalizare nu ºi-a gãsit echilibrul ºi drumul firesc, deºi el este propulsat de creºterea Internetului ºi a utilizãrii sale în viaþa economicã, culturalã ºi socialã a globului.

Comutarea pachetelor de date
Protoistoria Internetului începe cu inventarea transmiterii informaþiei pe liniile de telecomunicaþie, radio, sateliþi, prin comutarea pachetelor de date (packet switching).

Comutarea pachetelor de date ºi tot ceea ce a urmat de aici înainte pânã la Internet a fost opera culturii ºtiinþifice ºi tehnologice occidentale. Comutarea de pachete a fost inventatã simultan, independent, de Paul Baran (Rand Corporation) în SUA ºi Donald Davies (National Physical Laboratory-NPL) în Anglia, în anii 1964-1965.

Donald Davies a introdus termenul de ‘packet switching’ pentru tehnologia divizãrii unui mesaj în pachete de date de lungime standard transmise printr-o reþea de noduri-calculatoare electronice, fiecare pachet purtând la începutul lui datele de serviciu necesare pentru a ajunge la destinaþie ºi a fi încadrat în ordinea necesarã mesajului întreg.

El a scos în evidenþã, ca ºi Baran, eficienþa unui asemenea sistem de comunicaþie ºi a propus constituirea unei reþele naþionale de comunicaþie prin comuutarea de pachete realizând douã mici sisteme experimentale Mark I (1967) ºi Mark II (1973), ultimul fiind pãstrat în funcþiune pînã în 1986.

Proiectului britanic NPL i-au urmat proiectul ARPANET în SUA ºi proiectul Cyclades (pentru o reþea de cercetare) în Franþa. Ultimul proiect a început în 1972, fiind finanþat de guvernul francez, având ca arhitecþi pe Louis Pouzin ºi Hubert Zimmerman care au elaborat o serie de idei explicite privind interconectarea între reþele (internetworking), ceea ce nu a preocupat programul ARPANET într-o primã etapã.

Tehnologia comutãrii de pachete s-a dovedit a fi fundamentalã pentru apariþia Internetului, fiind tehnologia de bazã a Internetului, fiind perfecþionatã în anii 1980 ºi 1990 în concordanþã cu cerinþele impuse de dezvoltarea Internetului.

Prima reþea de amploare bazatã pe comutarea de pachete a fost realizatã de ARPA (Advanced Research Projects Agency) depinzând de Departamentul Apãrãrii din SUA. Programul ARPANET (reþea ARPA) a fost condus în prima etapã de Lawrence Roberts , care, spre deosebire de Baran ºi Davies, a avut finanþarea necesarã ºi a reuºit sã impunã definitiv, prin ARPANET, viabilitatea reþelelor bazate pe comutarea de pachete. Proiectul ARPANET a fost unul dintre cele mai complexe din domeniul ºtiinþei ºi tehnologiei informaþiei.

De remarcat cum în jurul proiectului ARPANET s-a creat o anumitã culturã organizaþionalã prin activitãþi descentralizate ºi informale, cu decizii tehnice luate prin consens, reþeaua fiind ea însãºi cel mai bun spaþiu de întâlnire al specialiºtilor.
« mai multe referate din Informatica