Integrarea copiilor cu CES

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Integrarea copiilor cu CES

Problematica integrarii copiilor cu CES in invatamantul de masa aduce in discutie conceptul de egalitate a sanselor. Prin egalitatea sanselor se intelege acel proces prin care diversele sisteme ale societatii si mediului sunt puse la dispozitia tuturor, in particular a persoanelor cu handicap. Existenta copiilor cu CES a pus in fata invatamantului probleme dintre cele mai diverse, de la forme de organizare a activitatii, metodologia didactica, strategiile de evaluare, strategiile de predare/invatare, modalitati de diferentiere a activitatii si/sau a continuturilor invatarii, etc pana la complexa problema a segregarii sau/si integrarii acestor copii in invatamantul de masa.

Pana nu demult, in unele tari printre care si Romania, a separat persoanele care nu se ridicau la nivelul standardelor prestabilite, dificultatea de invatare fiind considerata consecinta unei boli care poate fi tratata numai intr-un loc specializat. Copiii cu deficiente usoare care frecventau scoli obisnuite nu beneficiau de o asistenta psihopedagogica adecvata. S-au creat astfel scoli si institutii speciale.Tot mai mult se face azi simtita nevoia ca scolile obisnuite sa se implice prin largirea obiectivelor lor, astfel incat sa poata cuprinde o mai mare diversitate de elevi si sa permita inglobarea, in sistemul general, a cat mai multor copii cu cerinte educationale specifice.

In aceasta perspectiva, insasi invatamantul special trebuie sa fie:
-recunoscut ca responsabilitate a tuturor celor care activeaza in invatamantul normal si la indemana tuturor celor care au nevoie de el;
-integrant, permitand tuturor copiilor cu deficiente sa fie educati in mediul cel mai putin restrictiv;
-flexibil si centrat pe copil;
-profesional, practicat de profesori specialisti si devotati;
-comprehesiv si realist, in functie de realitati actuale, aconomice, sociale, culturale si politice.
Strategia nationala cu privire la egalizarea sanselor pentru copiii si tinerii cu deficiente are la baza ideea educatiei pentru toti si pentru fiecare.

Scolile trebuie sa includa in procesul de invatamant toi copiii, indiferent de conditiile fizice, intelectuale, lingvistice sau de alta natura;Invatamantul trebuie adaptat la cerintele copilului si nu copilul sa se adaptaze la cerintele prefabricate;Participarea la procesul de invatamant in cadrul scolilor obisnuite, deschise pentru toti membrii societatii;Scoala incluziva trebuie sa recunoasca si sa reactioneze la diversele cerinte ale elevului prin: programe de invatamant adecvate, organizare eficienta, strategii didactice concrete, folosirea optima a resurselor, parteneriate cu celelalte institutii ale comunitatii;

Copilul deficient trebuie sa primeasca intregul sprijin suplimentar de care are nevoie pentru obtinerea de performante proprii dupa posibilitatile lui;Succesul integrarii poate fi realizat numai prin functionarea unor parteneriate autentice la nivelul institutiilor guvernamentale, al asociatiilor nonguvernamentale al elevilor, cadrelor didactice, parintilor si al comunitatii locale.Proiectarea si realizarea unei asemene strategii, va apropia invatamantul romanesc de generosul ideal al ,,educatiei pentru toti copiii- educatie pentru fiecare".

Daca F.E.Verza (2002,p.285) defineste institutionalizarea ca ,,reprezentand incadrarea unor copii cu diverse tipuri de deficiente in institutii specializate unde acestia beneficiaza de hrana, ingrijire, odihna, educatie specializata si chiar locuri de munca, sub supravegherea unui personal specializat", E.Bonchis (2000,p.127) considera ca ,,a institutionaliza un copil inseamna a-l plasa intr-un mediu din care lipsesc lucrurile personale, evenimentele personale, lipsesc activitatile adecvate/individualizate fiecarei persoane, lipseste contactul cu lumea exterioara si perspectiva viitorului".
Continua autoarea:,, personalul controleaza toate deciziile iar rezidentul isi pierde autonomia si inceteaza a se mai vedea pe sine insusi ca avand alte roluri sau relatii intr-o lume exterioara institutiei, el devine practic dependent de institutie si incapabil de organizare a propriei sale vieti".

Astfel se poate observa ca exista argumente pro si contra in ceea ce priveste institutionalizarea copiilor cu CES precum si rolul societatii in cadrul acestui proces.Analizand aceste probleme, David Thomas stabileste urmatoarele avantaje si dezavantaje privind segregarea/institutionalizarea copiilor cu dizabilitati/handicapuri:
Avantajele segregarii/institutionalizarii separate:Un numar mai mare de persoane care se pot ocupa de copilul cu dizabilitati cu mai multa atentie;Eficienta metodelor instructiv-educative din invatamantul special;Accesul la servicii medicale si terapeutice;

Reducerea presiunii psihologice exercitate asupra copilului prin acordarea posibilitatii si timpului necesar rezolvarii problemelor legate de autoingrijire si prin oferirea ocaziei de a elabora niveluri pozitive ale imaginii de sine;Includerea intr-o comunitate avizata, care recunoaste si se ingrijeste de nevoile sale.Dintre dezavantajele principale se pot enumera:Plasamentul copilului intr-un sistem social compus in mare masura din indivizi avand acelasi handicap, ceea ce conduce la considerarea celorlalti drept grup de referinta;In mod deosebit, atunci cand plasamentul este rezidential, presupune lipsa contactului cu grupurile de varsta normale, cu toate consecintele ce rezulta de aici pentru dezvoltarea psiho-sociala;

Copiii segregati din cauza dizabilitatilor lor nu au sansa de a lega prietenii in cartierul in care locuiesc;Este intuit stigmatul social;Un mediu exagerat de protector devine periculos datorita vulnerabilitatii pe care o produce atunci cand tinerii cu handicap sunt nevoiti sa-l paraseasca;Apar consecinte negative asupra mediului scolar generate de conflictele privind asumarea competentelor din partea serviciilor sociale, a celor medicale sau a institutiei de invatamant special.
« mai multe referate din Psihologie