Institutiile Uniunii Europene

5x puncte

categorie: Diverse

nota: 9.62

nivel: Facultate

În anul 1995, Uniunea Europeană a trecut de la 12 la 15 membri, prin aderarea celor trei țări amintite mai sus. Procesul de integrare a celor trei state poate fi caracterizat ca fiind un proces rapid, ce a necesitat numai trei ani de negocieri (dificile), în condițiile în care, în momentul aderării, fiecare dintre candidate era mai bogată decât media Uniunii. Ritmul rapid de integrare reiese din c[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Institutiile Uniunii Europene

În anul 1995, Uniunea Europeană a trecut de la 12 la 15 membri, prin aderarea celor trei țări amintite mai sus. Procesul de integrare a celor trei state poate fi caracterizat ca fiind un proces rapid, ce a necesitat numai trei ani de negocieri (dificile), în condițiile în care, în momentul aderării, fiecare dintre candidate era mai bogată decât media Uniunii. Ritmul rapid de integrare reiese din comparația cu Spania și Portugalia, amândouă mai sărace decât media pe UE și ale căror negocieri au durat șapte ani înainte de a deveni membre depline în 1986.

Aderarea țărilor est-europene, care sunt chiar mai sărace decât Spania și Portugalia, având sectoare agricole mari și aflându-se într-un proces dureros de tranziție la economia de piață, se așteaptă să fie mai complicată.

UE are două obiective strategice de bază în ceea ce privește extinderea spre Est:
- Primul obiectiv este crearea unei Europe care să garanteze pacea și stabilitatea prin garantarea democrației, aplicarea legilor, respectarea drepturilor omului și protecția minorităților. „Impresia mea este că cea mai bună cale de a face din Europa un loc mai stabil, unde suferințele trecutului să dispară cu adevărat, este să mergem înainte cu deplina integrare a continentului european”, declara Günter Verheugen, Comisarul european pentru extinderea UE, într-un interviu acordat redactorului-șef al revistei Europe la Washington.

- Al doilea obiectiv îl reprezintă crearea unei piețe deschise și competitive. Acest obiectiv dă posibilitatea țărilor din Europa Centrală și de Est, care încă suferă de pe urma moștenirii comuniste, să găsească și să ofere popoarelor lor cel puțin oportunități pentru un trai decent.

REFORMA INSTITUȚIILOR COMUNITARE
Viitorul Uniunii Europene este condiționat de succesul procesului de reformă cu care se confrunta instituțiile Uniunii. Ultimul moment decisiv al dezbaterii și stabilirii mizelor acestui proces îl constituie Consiliul European de la Nisa, din decembrie 2000.
Sintetizând modificările introduse de noul tratat la nivelul reformării instituțiilor Uniunii, voi puncta, în cele ce urmează, cele mai importante aspecte:

Comisia Europeana – În ceea ce privește componenta acesteia, începând cu anul 2005, Comisia va avea în structura ei câte un reprezentant al fiecărui stat membru, urmând ca, o dată cu aderarea actualelor state candidate, numărul membrilor comisiei sa fie inferior numărului statelor membre. Membrii Comisiei vor fi aleși prin rotație. De asemenea, a fost modificată procedura de numire a membrilor Comisiei. Fiecare stat membru trebuie să-și propună reprezentantul în Comisie, după care Consiliul de Miniștri este însărcinat să desemneze Președintele și membrii Comisiei cu o majoritate calificată de voturi si nu cu unanimitate ca până acum. Aprobarea finală este dată de Parlament.

Rolul Președintelui Comisiei Europene a fost întărit prin sporirea puterii sale de decizie la nivelul organizării interne a Comisiei, conferindu-i-se atribuția de a delega responsabilități membrilor acesteia, ca si aceea de a remania Comisia pe parcursul mandatului său. De asemenea, Președintele poate numi, cu aprobarea celorlalți membri ai Comisiei, vice-președinții acesteia.

Parlamentul European – Noua repartizare a locurilor în Parlament a fost regândită în perspectiva unei Uniuni extinse la 27 de state membre. Aceasta va fi aplicată începând cu anul 2004, anul viitoarelor alegeri la nivel european. Dacă Tratatul de la Amsterdam prevedea limitarea locurilor în Parlament la 700, Tratatul de la Nisa a decis un număr-plafon de 732 de locuri. Repartizarea exactă a locurilor nu este conformă unui sistem bine determinat, ci derivă din rezultatul obținut de Consiliu în materie de ponderare a voturilor. Numărul locurilor atribuite actualelor state membre a fost diminuat cu 91, la cele 535 de locuri adăugându-se 197 atribuite potențialelor state membre ale unei Uniuni Europene extinse la 27 de tari. Numai Germania, cu 99 de parlamentari, și Luxemburgul, cu 6 parlamentari, își menține numărul actual de locuri.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Diverse

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.