Insemnele memoriei

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Insemnele memoriei

Recitesc Jurnalul lui Liviu Rebreanu tiparit acum, gratie aceluiasi erudit cercetator care e Niculae Gheran, in volumul 17 de Opere (Minerva, 1998), si il asociez Jurnalului lui Mihail Sebastian (Humanitas, 1996). Autorul lui lonisi noteaza impresiile, reflectiile, dar mai cu seama, nelinistile si sentimentul acut al singuratatii in fata colii de hirtie, incepind cu 1927. La rindul sau, Mihail Sebastian inregistreaza seismele si angoasele traite in perioada 1935-l944. Dincolo de diferentele de optica, de atitudini, de relatii si de sentimente, dincolo de conditia dramatica a existentei lui Mihail Sebastian, istoria, evenimentele, proiectia unui timp tragic si perpetua neliniste a creatorului reprezinta un document in absenta caruia Timpul acestor decenii revolute ar fi de neimaginat.

Sunt citeva motive constante in jurnalele scriitorilor, abstractie facind de determinarile decise de evenimente, de Istoria (ca sa notam cu o oarecare gravitate semnificatia si consecintele Timpului istoric). Printre acestea, inregistram: singuratatea, ezitarile, nelinistea creatiei, un anume narcisism si, bineinteles, constiinta valorii. Ezitant sau nu, creatorul isi contempla propria sa opera si, nu o data, o raporteaza la contemporanii sai. "Ce-mi doresc? Gloria" Cineva mi-a spus ca am ceva deosebit. Un altul, ca sunt mai bun si mai putin murdar in comparatie cu Maupassant (...) Oare asta sa fie gloria? Nu, deoarece oamenii sunt mult prea uriti (...) Nu-i iubesc defel. Putin imi pasa ce gindesc..." Sunt reflectiile lui Jules Renard din celebrul sau Jurnal (Journal, 1987-l910, Editions Robert Laffont, 1990, p. 23).

Masivul jurnal al nu mai putin celebrului Jules Renard este frecvent citat de catre autorii de literatura subiectiva. In cazul memorialisticii romanesti lista celor influentati de insemnarile scriitorului francez este considerabila: Mihail Sebastian, Octav Sulutiu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olareanu etc. La rindul sau, Anton Holban il invoca in "Pseudojurnalul" sau si avem sa intelegem ca un mare scriitor precum Ernst Jtinger il citeste pe Jules Renard in contextul unei Biblioteci in care literatura franceza este privilegiata.

Relatiile dintre scriitori, proiectele literare inregistrate prin fragmente, sintagme, foarte rapide note (in serviciul memoriei viitorului autor), transcrierea fulguranta a viselor (uimitoare aplecarea lui Ernst Jiinger spre decantarea propriilor sale vise), dar mai cu seama nelinistile, cu dramatica lor diagrama - veritabila fisa de temperatura -, obsedeaza si inunda in pagini de Jurnal: "Trec printr-un moment jalnic. - noteaza Jules Renard - Cartile, toate, ma dezgusta. Nu fac nimic. Vad, mai mult ca oricind, ca nu am nici un rost, ca n-am sa izbutesc, iar paginile scrise imi par de-a dreptul puerile, ridicole si, mai cu seama, total inutile" {Journal, p. 46).
Acelasi scriitor concepea actul creatiei drept o calatorie, o aventura extraordinara si plina de neprevazut. Jurnalele si, in general, memorialistica reprezinta totdeauna o calatorie in imaginar Si in proiecte adesea fabuloase. « mai multe referate din Romana