Inocuitatea unor anestezice generale intravenoase in unitatea de primire a urgentelor

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Inocuitatea unor anestezice generale intravenoase in unitatea de primire a urgentelor

Un numar semnificativ de pacienti - 47 (14%) a necesitat conversia electrica pentru diverse aritmii cardiace, precum fibrilatia atriala paroxistica, flutter atrial cu transmitere inalta, tahicardii ventriculare sustinute. Pentru aceste proceduri s-au administrat diazepam10-15 mg iv, dormicum 5-10 mg iv, propofol 1,5-2 mg/kg iv (100-150 mg) si tiopental 2-3 mg/kg. Dintre AG iv folosite pentru patologia convulsivanta cel mai frecvent a fost utilizat diazepamul, in doze de 10-20 mg iv si tiopentalul in doze de 2-3 mg/kg ,cu doze cuprinse intre 150-700 mg iv (doza totala).

Graficul nr. 5.2 ilustreaza diversele asocieri de AG iv folosite la pacientii luati in studiu.Trebuie precizat de la bun inceput ca asocierile s-au facut prin administrarea succesiva, la diferite intervale de timp a celor 2-3 sau chiar 4 medicamente. Cele mai frecvente AG iv administrate la acelasi bolnav au fost o benzodiazepina urmata de un barbituric, in cazul nostru, midazolam urmat de tiopental, in 34 % (38 pacienti) din cazuri si diazepam urmat de tiopental, in 23 % (26 pacienti) din cazuri. In toate combinatiile ilustrate in acest grafic se observa prezenta si a AG iv folosite mai ales pentru efectul puternic analgezic, precum ketamina si fentanylul.

Pacientii care au necesitat cele mai mari doze de AG iv si asocieri multiple ale acestora apartin patologiei traumatologice.Anestezicele generale intravenoase reprezinta o clasa de medicamente deprimante ale SNC folosite foarte frecvent in unitatile de primire a urgentelor (UPU), pe locul al II-lea dupa blocul operator si sectiile de anestezie-terapie intensiva. Aceste AG iv sunt medicamente cu indice terapeutic mic, se administreaza numai pe cale iv, nu pot fi administrate decat de medici familiarizati cu ele (medici anestezisti, medici specialisti in medicina de urgenta) si foarte bine pregatiti profesional.

Multe dintre acestea produc deprimare respiratorie marcata, proportionala cu doza, astfel incat, este obligatorie prezenta aparatului de respiratie artificiala. Cunoasterea proprietatilor farmacologice ale acestor medicamente (debutul actiunii, timpul necesar efectului maxim, durata de actiune, mecanismul de actiune, efectele adverse, contraindicatiile, dozele etc) reprezinta un aspect esential in ce priveste abordarea pacientului in stare critica.

Foarte multi din pacientii aflati in stare critica (23 % in prezenta lucrare) apartin domeniului de "trauma", unde asigurarea unei foarte bune analgezii, atat in prespital cat si in UPU, reprezinta o conditie esentiala. Studiul de fata a incercat sa arate frecventa utilizarii acestor medicamente, diversitatea lor (practic au fost folosite toate tipurile de AG iv), aspectele legate de patologia specifica UPU, aspecte particulare (doze mari, administrarea repetata a AG iv, combinatii de AG iv etc). « mai multe referate din Medicina