Indoirea luminii de Nichita Stanescu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Indoirea luminii de Nichita Stanescu

La a doua încercare (tot neizbutitã) de a încorda lumina, “arcul ei destins deodatã / mã azvârli în sus”. Clãtoria astralã e o întoarcere spre zorii universului, spre începuturi, spre maternitatea lumilor. Lumina nu mai are taine; de acolo de sus se vede totul limpede, cum “lumina taie haosul ºi-l umple / cu chipuri, cu imagini, cu seminþe, / pe care-n trecere le-a smuls / din coaja-albastrã-a globului”. Tema aratului ºi a seminþelor e tratatã pe larg în A unsprezecea elegie, unde aflãm cã “noi suntem seminþele”.

Timpul curge înapoi, spre începutul lumii: “Adolescenþa iatã-mi-o-napoi”, “ºi iatã-mi prietenii uitaþi ºi-ntâia mea iubire / ºi anul ºapte-al vieþii mele regãsit, / ºi primul da ºi primul nu / ºi prima mea uimire”.

Se spune cã astfel de experienþe pot fi reale (nu doar virtuale sau poetice. O experienþã asumatã conºtient, care te transformã definitiv ºi îþi dã puterea sã descoperi legi obiective; legi cu ajutorul cãrora Marele Creator a fãurit Universul, într-o zi îl va distruge ºi-ntr-o altã zi îl va fãuri din nou, la infinit. ªi-atunci “adãugam aer aerului, verde – frunzelor, / dragoste – inimilor, cer – ierbii, / dar mai cu seamã încã o prezenþã / prezentului”. Precum Marele Creator.

Brusc, nu mai avem nevoie de trecut, nu mai avem nevoie de viitor, cãci “te iubesc, strigam, prezent al vieþii mele”. Devenim locatari fideli ai acestei zone temporale ºi susþinãtori ai demersului socratic: cine sunt eu?

Elaborarea acestui poem ar fi putut sta la baza unui proiect mai vast, de facturã cosmogonicã, materializat ulterior în volu¬mul 11 Elegii, deºi Nichita mãrturiseºte cã ideea acestei construcþii poetice dateazã din timpul studenþiei.

Nici acest lucru nu ar fi de mirare, dacã þinem cont de dexteritatea poetului de a-ºi elabora poemele în memorie, astfel încât “se creeazã un decalaj temporal uneori foarte mare între revelaþia primordialã ºi expresia ei definitivã, între momentul conceperii ºi apariþia în volum a poemului” (Alexandru Condeescu, Secvenþial biologic, în Album, 1984, p. 22).
« mai multe referate din Romana