In loc de prefata - Ion Minulescu

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.79

nivel: Gimnaziu

Simbolist prin tehnică, nu temperamental, facil și declamativ, retoric și grandilocvent Minulescu propune în acest text literar o artă poetică.
Arta poetică ete creația în care poetul își exprimă crezul artistic (concepția despre poezie, despre actul creației, despre destinul creatorului de artă).

O artă poetică minoră, fără îndoială, pentru că nu se ridică la nivelul celeb[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: In loc de prefata - Ion Minulescu

Simbolist prin tehnică, nu temperamental, facil și declamativ, retoric și grandilocvent Minulescu propune în acest text literar o artă poetică.
Arta poetică ete creația în care poetul își exprimă crezul artistic (concepția despre poezie, despre actul creației, despre destinul creatorului de artă).

O artă poetică minoră, fără îndoială, pentru că nu se ridică la nivelul celebrelor: „Testament” de Tudor Arghezi, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de L. Blaga, „Numai poetul” de M. Eminescu, din cauza lipsei de profunzime a textului, care pare că trăiește numai la suprafață.
Poetul încearcă să realizeze un profil spiritual al creatorului, sub forma unui monolog liric.

Incipitul este abrupt și se constituie într-o negație:
„N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi
Și nu voi fi...”
Indicii temporali realizează o situare pe scara timpului - o continuitate („ieri”, „azi”, „nu voi fi”) în negație.Pentru că eul liric se definește prin negație. Continuă prin a ne spune ce nu e până în strofa a doua în care, într-un enunț cu verbul la forma negativă, se face totuși o afirmație:

„Nu sunt decât un snop de vorbe bune” - metaforă pentru Cuvânt (cuvântul creației artistice, opera literară în fond).
Există o dublă ipostaziere a eului liric, detectabilă după lectura integrală a textului:
1condiția comună - omul obișnuit, muritorul, efemerul;
2condiția creatorului de artă - extra-tipul.
Transferul acesta de la tip la extra-tip este vizibil în primul vers al celei de-a treia strofe:

„Sunt un volum ce n-are titlu încă” - sugerează ideea că omul comun devine nemuritor prin creație.
Această idee este întărită, accentuată prin folosirea unor cuvinte aparținând lumii materiale: „stâncă”, „daltă de oțel” (instrument) care sugerează duritatea, rezistența
În această strofă este discutată relația creator- receptor (cititor). Acestuia din urmă îi revine sarcina de a-l situa, prin lectura și prin apreciere, în posteritate.

Strofa a patra propune, realizând o relație de simetrie (+/- recurență) o revenire la negație. Indicii temporali „prea curând”, „prea târziu” nu mai realizează continuitatea, ci opoziția. Poetul pare a-și accepta condiția pe care o situează sub incidența unui fatum:
„Dar fiindcă m-am născut fără să știu”
sau a unei neconcordanțe cu istoria, cu societatea: „prea curând”, „prea târziu”.
Resemnarea, în spirit religios - „ca orice bun creștin”, este sentimentul evidențiat de ultimele două versuri ale poeziei, înscriind destinul poetului în comun, în obișnuit.

Mărcile subiectivității (mărci lexico- gramaticale ale eului liric) sunt frecvente: verbe la pers.I („n-am fost”, „nu sunt”, „aștept”), pronume personale- pers I („mine”, „mă”, „m- ”), D posesiv („volumele-mi”).
Figurile de stil nu abundă în acest text declamativ, iar cele care sunt accentuează retorismul:
1repetiția: „n-am fost”, „nu sunt”, „rând pe rând”

2enumerația negativă: „nu sunt nici foc, nici ploaie și nici vânt”;
3enumerația disjunctivă: „sau prea curând, sau poate prea târziu”, „volumele-mi de versuri cumpărate, împrumutate sau furate”;
4comparația: „ca orice bun creștin”;
5o metaforă: „un snop de vorbe bune”
6epitetul lipsește cu desăvârșire.

Caracterul retoric este susținut și de structura frazei: o înșiruire de propoziții principale (+ câteva subordonate- strofa întâi - o CD și o AT; strofa a doua - trei AT; strofa a treia - CV, CT, CD, SB; strofa a patra - CZ și AT).Subordonatele explică, nu întrerup cursivitatea frazei.
Relațiile de recurență se înpletesc cu cele de simetrie și de opoziție.
Versul alb, inovație formală a simboliștilor, exclude în acest text rima, măsura și ritmul (elemente din prozodia tradițională), însă ritmul interior , cadențat, este asigurat de dispunerea versurilor, care fragmentează în unități ritmice comunicarea.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.