Impozite pe profit sau impozite pe venitul capitalului

1x punct

categorie: Economie

nota: 9.00

nivel: Facultate

Rata obisnuita a profitului e determinata pretutundeni de cantitatea de capital disponibil pentru plasament, in raport cu totalitatea plasamentelor sau cu afacerile ce urmeaza a fi facute cu aceste capitaluri.

Totalitatea plasamentelor sau afacerilor ce se pot face cu capital nu poate fi nici sporita si nici redusa prin impozite asupra dobanzii banilor, prin urmare, daca asemenea i[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Impozite pe profit sau impozite pe venitul capitalului

Rata obisnuita a profitului e determinata pretutundeni de cantitatea de capital disponibil pentru plasament, in raport cu totalitatea plasamentelor sau cu afacerile ce urmeaza a fi facute cu aceste capitaluri.

Totalitatea plasamentelor sau afacerilor ce se pot face cu capital nu poate fi nici sporita si nici redusa prin impozite asupra dobanzii banilor, prin urmare, daca asemenea impozite nici nu sporesc, nici nu reduc cantitatea de capital disponibil, rata normala a profitului ramane desigur aceeasi.

In acest caz, partea din profit necesara pentru compensarea riscului si ostenelii celui ce investeste capitalul ramane si ea neschimbata, asa cum nici osteneala nu se modifica. Prin urmare, la prima vedere, dobanda banilor pare tot atat de potrivita pentru a face obiectul unei impuneri directe, ca si renta pamantului.

Exista insa doua imprejurari in care dobanda este mult mai putin ridicata pentru a face obiectul unei impuneri directe, decat renta pamantului. Mai intai, nici intinderea si nici valoarea pamantului posedat de cineva nu pot fi vreodata secrete, ba pot fi contatate chiar cu mare exactitate.

Totalul capitalului, insa, este aproape in toate cazurile secret, si cu greu poate fi evaluat, chiar cu o exactitate relativa. El este totodata supus variatiilor aproape continue. Rareori trece un an, adeseori nici o luna, uneori nici chiar o zi, in care capitalul sa nu se modifice intr-o masura mai mare sau mai mica.

In al doilea rand, pamantul este un obiect ce nu poate fi mutat dintr-un loc intr-altul, pe cand capitalul poate fi cu usurinta deplasat. Proprietarul de pamant este neaparat cetatean al tarii in care se afla proprietatea sa, pe cand proprietarul de capital este propriu-zis un cetatean al lumii si nu neaparat legat de o anumita tara.

Adam Smith subliniaza unul din avantajele proprietarului de capital, si anume acela de a-si transfera capitalul, dintr-o unitate in alta, sau dintr-o tara in alta, mai ales atunci cand acesta este supus unor cercetari “vexatorii” in scopul de a-l impune la dari impovaratoare. De aceea natiunile care au incercat sa puna impozite pe venitul capitalului, au fost nevoite sa se multumeasca, in locul unor cercetari riguroase, cu o evaluare foarte vaga, si deci, mai mult sau mai putin arbitrara . Astfel, observa Adam Smith, orice cetatean vazandu-se impus cu mult sub venitul sau real, nu poate protesta, chiar daca vecinul sau ar fi impus cu ceva mai putin decat el.

In toate tarile a existat grija de a se evita cercetarile severe in ceea ce priveste situatia materiala a particularilor.In Hamburg – exemplifica Smith – fiecare locuitor este obligat sa plateasca statului un anumit procent din tot ceea ce poseda si, dat fiind ca averea populatiei din Hamburg consta mai ales in capital, acest impozit poate fi considerat aplicat asupra capitalului.

Fiecare se impune singur si, in prezenta functionarului public, depune in fiecare an o anumita suma de bani la tezaurul public, declarand sub juramant ca acea suma reprezinta 15% din tot ceea ce poseda el, fara a declara insa la cat se ridica averea sa si fara a fi supus vreunei cercetari in aceasta privinta.

Intr-o republica mica, in care populatia are deplina incredere in autoritatea publica si este convinsa de necesitatea impozitului, pentru sustinerea statului si incredintata ca i se va da in mod corect aceasta destinatie, se poate de obicei conta ca plata lui sa se faca constiincios, si de buna voie.

In Olanda, dupa inaltarea principelui de Orania la demnitatea de statthouder, intreaga avere a unui cetatean era impusa la o stare de 2%. Ca si in Hamburg, populatia din Olanda aplica aceeasi metoda.Intr-o tara in care dobanda curenta pe piata depaseste rareori 3%, un impozit de 2% echivaleaza cu 13 silingi si 4 peni la lira pe un maxim de venit net pe care-l produce in general capitalistul – observa Smith in anul 1776.

Este un impozit pe care putini oameni l-ar putea plati fara a le fi afectat, mai mult sau mai putin capitalul.Chiar daca este destul de greu de suportat, in caz de necesitate nationala, populatia plateste acest impozit, cedand chiar o parte din capitalul sau, in scopul de a sprijini statul. Nu este insa posibil sa se constituie acesta timp mai indelungat, caci impozitul ar ruina in curand pe contribuabili, facandu-i cu desavarsire inapti de o asemenea sprijinire.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.