Impactul politicilor monetare asupra fenomenului globalizarii

7x puncte

categorie: Economie

nota: 9.65

nivel: Facultate

     1. Limitele conceptuale ale globalizarii



     Economicul īnseamna īn cea mai mare parte a lui , social, īsi spun observatorii calificati de azi ai acestei lumi monopolare, globalizate si teribil de dinamice īn care traim.

     Notiunea de globalism a redeviat de la īntelesul de totalitate, sau integralitate, la acela etimologic de interes general[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Impactul politicilor monetare asupra fenomenului globalizarii

     1. Limitele conceptuale ale globalizarii



     Economicul īnseamna īn cea mai mare parte a lui , social, īsi spun observatorii calificati de azi ai acestei lumi monopolare, globalizate si teribil de dinamice īn care traim.

     Notiunea de globalism a redeviat de la īntelesul de totalitate, sau integralitate, la acela etimologic de interes generalizat la īntregul glob terestru adica planetar, asa cum se foloseste azi īn politologie, dupa cum atributul de "planetar" īncepe sa se reīndrepte catre sfera cercetarilor spatiale multiple fara a parasi totusi vocabularul curent al sociologilor si futurologilor.

     Conceptia despre "problemele globale" se reclama de la interesul pe care īl prezinta azi laolalta si simultan īn constiinta contemporanilor nostri tot ce influenteaza direct viata social-economica si politica a natiunilor, prosperitatea materiala si progresul spiritual al tuturor membrilor societatii, independent de sursa factorilor acelor actiuni sau procese īnruritoare, raportul dintre cauza si efect capatānd un sens de probleme, ale civilizatiei umane ce reclama o abordare exclusiv pluri si interdisciplinara.

     Ne aflam īntr-o perioada īn care avem nevoie egala de sinteze integratoare si de viziuni holistice. Cunoasterea umana si-a extins continuu granitele. Azi am ajuns sa vorbim despre "statul-planeta" si am iesit īn spatiul extraterestru. Dar stim noi oare prin cine si cum sa cunoastem acest univers?

     Ca omenirea se afla īn prezent confruntata cu probleme grave este foarte adevarat. Dar īn trecut ea nu a fost oare confruntata cu probleme grave? Unii spun da, dar acum au aparut probleme globale. Sigur, complexitatea a crescut, de aceea se cer revizuite si optica si instrumentele cu care operam. Īntr-adevar, īn aceasta perioada complicata nu numai problemele sunt grave. Mai grav este ca ele continua sa fie abordate īn termeni traditionali, īn optica si cu instrumentele utilizate īn trecut. Īntelegerea si stapānirea complexitatii actuale solicita īn mod necesar o īntelegere a lucrurilor, noi concepte, noi paradigme si noi optiuni.

     Poate niciodata omenirea nu a fost confruntata cu atātea aspecte complexe, greu de rezolvat si chiar periculoase. Dar nici aceasta nu este sigur daca raportam problemele la mijloacele de care dispunem īn prezent. Sa nu uitam īnsa ca omenirea a inventat mijloace capabile sa autodistruga specia.

     Unii sustin totusi ca cel mai mare pericol provine din imensul, decalaj care s_a creat prin ruptura dintre progresul tehnologic si cel social. Se afirma ca daca capacitatea tehnologica a realizat progrese uriase din antichitate pāna īn prezent, componenta sociala si etico-morala privita la nivel planetar a progresat foarte putin, daca nu īn unele aspecte a regresat chiar, comparativ, de exemplu, cu democratia ateniana.

     Observatia poate fi discutata si amendata, dar ea constituie, oricum, o tema serioasa de reflectie.

     Sigur, fiecare īsi are viitorul sau. Fiecare orānduire, fiecare tara, fiecare individ īsi are pāna la urma viitorul pe care si-l pregateste. Dar, īn acelasi timp, īntr-o forma a interdependentelor crescānde, asaltata tot mai multe probleme globale, nimeni nu se mai poate izola si nu īsi mai poate declina responsabilitatea pentru viitorul comun, cum nimeni nu poate sa impuna propria sa imagine despre viitorul celorlalti. Dialogul devine astfel nu numai necesar ci constituie tot mai mult un instrument de lucru pentru marirea gradului de responsabilitate, de solidaritate si de consens īn rezolvarea problemelor globale sau a acelor parti din viata planetei care constituie viitorul comun.

     Marele economist Allan Greenspan, trezorierul SUA, atragea īnsa atentia, sobru, imediat dupa crahul bursier din 27 octombrie 1997, asupra "caracterului contagios al economiei mondiale, īn care (din cauza globalizarii) economiile nationale īsi transmit slabiciunile de la o tara la alta". Dar cu toate acestea "pompierii" FMI (unealta creata tocmai pentru a repara ceea ce "speculatorii institutionali" si managementul local strica de zor) au fost obligati sa sara īn ajutorul Coreei de Sud (unde vor stinge "focul" cu aproape 100 de miliarde de dolari - īn timp ce īn nordul aceleiasi peninsule oameni nevinovati mor de foame), Thailandei (17 miliarde de dolari) si Indoneziei (23 miliarde de dolari). Tot astfel īn "prima mare criza a lumii celei noi a pietelor globalizate" din ianuarie 1995 care a avut loc īn Mexic, guvernul SUA, FMI, BRI - de la Bassel si guvernul Canadei au acordat un credit de 50 de miliarde de dolari.

     Īn articolul "Le desamement et la destabilisation de leconomie de marche par les industries automatiques et spaciales", Francois Perroux face unele constatari judicioase cu privire la "inegalitatile structurale dintre natiuni", agravate de introducerea tehnicii atomice si spatiale. Se desprinde din cele prezentate ca, dupa Perroux, integrarea economica si corolarul ei - sacrificarea suveranitatii nationale - ar constitui o inevitabilitate fatala pentru tarile mici, īntrucāt ele nu pot sa fie egale si nici sa tina pasul dezvoltarii economice cu tarile mari.

     Este un fapt incontestabil ca īntre diferitele tari si natiuni exista importante decalaje īn privinta potentialului demografic, economic, al resurselor naturale, dar aceasta nu īnseamna nicidecum ca tarile mici nu pot accede la progresul tehnic, economic si stiintific contemporan.

     Evolutia evenimentelor internationale nu confirma afirmatiile lui Perroux, ci dimpotriva arata o crestere a influentei tarilor mici si mijlocii īn politica internationala, care s-a realizat nu prin renuntarea la suveranitate de catre acestea īn favoarea statelor mai puternice din punct de vedere economic, tehnic si militar, ci īn conditiile īntaririi si apararii ferme a suveranitatii si independentei lor.

     Īn literatura economica se vorbeste mai mult despre depasirea natiunii, devalorizarea frontierelor de stat si erodarea suveranitatii nationale.

     Unii economisti din tarile slab dezvoltate sustin

     Ideea integrarii regionale pe motivul ca vad īn realizarea ei practica calea pentru īnfaptuirea industrializarii, lichidarii īnapoierii economice si a largirii legaturilor dintre tarile zonelor integrate.

     Gonzalo Cevallos arata ca pe lānga factorii enuntati mai sus trebuie adaugati "ca stimulente ale integrarii regionale o mai buna īntelegere a problemelor reciproce, mai ales īn ceea ce priveste comertul si platile regionale, imposibilitatea de a le gasi solutii individuale sau prin mijlocul acordurilor bilaterale; gradul avansat de maturitate economica atins de cāteva tari doritoare de a īncuraja dezvoltarea industriei lor; credinta ca o oarecare complementaritate exista īntre economiile diferitelor tari".

     Previziunile asupra viitorului apropiat sunt excelente īn tarile Uniunii Europene, adica acolo unde bunastarea se masoara nu numai prin marimea contului bancar al fiecarui cetatean ci prin standardul sau real de viata.

     Dar pe de alta parte, 3 miliarde de oameni, deci jumatate din populatia planetei, traiesc cu numai 2 dolari pe zi, firma James Wolfensohn, presedintele Bancii Mondiale. O lume īn care ultrabogatii cheltuiesc doar 0,75% din venitul lor ca ajutor pentru tarile sarace este o dovada ca Banca Mondiala nu a reusit īn misiunea sa de a eradica, prin globalizare, saracia. Surprinzator, īn urma unei anchete efectuate de specialistii Bancii Mondiale īn rāndul a 60000 de persoane foarte sarace s-a ajuns la concluzia ca ceea ce ei reclama cu prioritate este nu nevoia acuta de bani ci aceea de cucerire a propriei lor demnitati.

     Odata cu propagarea globalizarii se evidentiaza o noua trasatura psihologica a lumii contemporane, si anume simtamāntul incertitudinii asupra viitorului. Īn trecut omul nu putea sti niciodata daca tara sa va fi sau nu implicata īntr-un razboi, dar azi el are īn plus incertitudinea ca nu se stie ce razboi va fi - atomic, bacteriologic. Īn trecut muncitorul traia cu nesiguranta daca īn anul urmator va avea de lucru, dar azi el are serioase īndoieli daca meseria sa va mai exista īn urmatorii 10 ani.

     Viitorul pune o serie de īntrebari specialistilor īn economie si īn piata de capital. Caci, īntra-adevar, cum va fi "prinsa īn ecuatie" cresterea galopanta a populatiei metropolelor Lumii a Treia? Ce va īnsemna micsorarea drastica a resurselor energetice si de materii prime? Dar acumularea si difuzarea - democratic cu adevarat - a cunostintelor stiintifice, tehnologice, economice? Cum se poate face optim adaptarea modelului de economie cu tipul cultural al unei anume societati? - toate sunt doar necunoscute.

     Chiar si cei mai optimisti viitorologi nu pot sa admita ca traim īntr-o lume imperfecta, confruntata cu prea multe nedreptati, inegalitati, inechitati. Continuam sa asistam la o crestere a dezordinii internationale, asaltata de numeroase crize, inclusiv structurale, de violenta si confruntari armate, de foamete si boli, de poluare si dezechilibre. Exista totusi speranta ca omenirea īsi va gasi resursele necesare pentru a depasi aceste realitati nefaste care pot ipoteca viitorul.



     2. Globalizare sau regionalizare



     Ultimele decenii au marcat o accelerare tumultuoasa a proceselor istorico-politice, ce a produs schimbari esentiale īn sfera geopoliticii, ce nu īnceteaza sa influenteze economia si relatiile internationale, avānd incidenta asupra constructiei unor noi echilibre mondiale.

     Relatiile economice au precedat cu mult aparitia primelor state. Īndeosebi legaturile comerciale sunt foarte vechi si la īnceput au fost cu totul independente de formatiunile social-statale. De aceea bilateralismul ca relatie īntre doi agenti economici este notiunea cu cea mai lunga istorie, nevoile vietii impunānd schimburile de produse.

     Īn pofida acestor tendinte autarhismul a dominat viata economica de la īnceputurile sale pāna la marile descoperiri geografice si revolutia industriala.

     "Coagularile" economice au continuat si s-au accentuat sub diverse forme atingānd gradat pāna īn zilele noastre nivele de interpenetrabilitate de neimaginat cu cātva timp īn urma, constituindu-se īntr-un factor de echilibru la nivel regional si international. Evolutiile actuale confirma previziuni vechi referitoare la relatia indisolubila dintre factorul economic si stabilitatea internationala.

     Una dintre cele mai dezvoltate probleme de catre economisti īn ultimele decenii este cea a integrarii economice implicānd interesele unor state, clase, natiuni.

     Etimologic a integra īnseamna a include, a īngloba īntr-un tot.

     Economistul francez Jean Weiller cauta sa largeasca cadrul definitiilor integrarii. Pentru el "integrarea nu īnseamna o simpla adunare, ci, īntr-un spatiu dat, crestereas posibilitatilor de coorsdionare a planurilor centrelor de decizie, īn scopul formarii unui sistem econiomic unic. A studias integrarea īnseamna a te ridica deasupra nivelului pietei si a ne īndrepta atentia spre decizii, anticipari si intentii". Aceasta definitie are īn vedere integrarea vest-europeana, iar "centrele de decizii" sunt autoritatile si organele diferitelor state nationale.

     Pentru economistio ca Viner, Seitovschi, Haberler, integrarea ar consta īn simpla punere īn contact a economiilor prin īnlaturarea tuturor barierelor care vor sta īn calea schimburilor. Aceasta integrare nu ar fi nimic altceva decāt crearea unei vaste piete libere, formata prin unirea a doua sau mai multe economii. Īn acest caz dupa Andre Marshall nu se poate vorbi de o integrare ci de o juxtapunere de economii care pastreaza fiecare caracterele sale proprii si care devine mai mult sau mai putin independenta, fiecare suferind repercursiuni care survin la vecini.

     Adevarata integrare dupa Andre Marshall este aceea conceputa īn sensul structural sau voluntarist al cuvāntului. "Ea reralizeaza combinarea diverselor elemente ale unui ansamblu economic īn asa fel ca acesta se prezinta ca un spatiu de solidaritate".

     Francois Perroux defineste conceptul de integrare pe baza integrarii vest-europene. "Actul integrarii uneste elementele pentru a forma un tot sau mareste coeziunea unui tot deja existent. A integra Europa va fi, presupunānd ca elementele Europei sunt natiunile, a aduna acestea īntr-un tot care merita prin coeziunea sa, de a fi numit european sau marirea coeziunii unui tot deja existent care va fi legitim de a fi numit Europa".

     Īn domeniul economic integrarea īsi propune dupa Perroux de a īnlocui echilibrele nationale stabilite īn cadrul fiecarei natiuni europene, īntre fiecare natiunea europeana si celelalte natiuni din Europa si din afara ei, printr-un nou echilibru al unui ansamblu format de catre natiunile europene, considerat mai favorabil pentru acest ansamblu si socotit ca stabil īn profitul sau.

     Andre Marchall plecānd de la definitia data integrarii vest-europene pe baza de solidaritate consxidera ca aceasta este de 4 feluri si anume:

     1) Economica, care poate rezulta, abstractie facānd de coordonarea politicilor nationale sau de aplicarea unei politici comune, din multiplele si complexele legaturi economice tesute pe deasupra frontierelor īntre producatorii natiunilor membre: industriasi, bancheri, comercianti.

     2) Sociala, adica se realizeraza ceea ce Myrdal numeste "egalitatea sanselor" care implica, contrar integrarii economice, interventia puterilor publice nationale si europene. Daca integrarea economica poate fi de natura privata, integrasrea sociala nu se concepe altfel decāt institutionala.

     3) Politica, cānd īn cadrul Europei Occidentale va fi realizata unitatea de conducere, iar conditiile de creare si functionare a unei autoritati supranationale fiind reunite, ansamblul integrat va fi structurat cum este fiecare natiune.

     4) Teritoriala, care este adevarata integrare īntrucāt este īn acelasi timp economica, sociala si politica.





     4. Impactul UEM asupra globalizarii pietelor de capital



     Directiva Liberalizarii Capitalului adoptata īn iunie 1988 este documentul care reglementeaza pentru Comunitatea Economica europeana liberalizarea completa a miscarilor de capital.

     Tratatul Uniunii Europene convenit īntre tarile membre interzice orice restrictie privind miscarea capitalului si platile īntre statele membre si asigura īn principiu trainicie integrarii europene.

     Armonizarea deplina a pietei capitalurilor mai este frānata de caracteristicile nationale ale pietelor monetare decurgānd mai ales din nivelul inflatiei.

     Expansiunea comertului mondial secondata de fluxurile de capital, progresul fara precedent al stiintei si tehnicii, tranzitia sistemului economic comunist la economia de piata au generat accelerarea procesului de integrare regionala si mondiala, ceea ce se traduce practic prin oportunitati sporite de afaceri pentru banci, firme si investitori.

     O scurta trecere īn revista a acestor evenimente se refera la expansiunea pietei eurodevizelor, formarea si īntarirea Uniunii Europene, cresterea importantei firmelor multinationale, la care se adauga crize financiare, socuri petroliere, criza datoriei externe, prabusirea comunismului īn Rusia si Europa de Est.

      Īn pragul mileniului III, mondializarea a devenit o stare de fapt. Īn aceste conditii guvernele, institutiile financiare internationale, oamenii de afaceri vor trebui sa faca fata unor sfidari si provocari, asa numitele "noi reguli ale jocului".

     Globalizarea comporta īn acelasi timp o serie de aspecte pozitive, novatoare si dinamice, dar si o multitudine de aspecte negative, perturbatoare si marginalizante.

     Din punct de vedere al efectelor pozitive relatiile dintre state si indivizi sunt mai adānci ca niciodata. Exporturile mondiale cifrate īn prezent, la nivelul anului 2000, la 7000 de miliarde de dolari, reprezinta 21% din PIB, fata de 17 % īn 1970.

     Investitiile directe īn strainatate atingeau 400 de miliarde de dolari īn 1997 adica de 7 ori mai mult fata de nivelul anilor "70. acest proces de integrare mondiala este rezultanta schimbarilor de optica īn politica: promovarea eficientei economice prin:

     1. liberalizarea pietelor nationale

     2. dezangajarea statului īn privinta multor activitati economice

     Desi la originea procesului stau inovatiile recente īn tehnologia comunicatiilor, integrarea este īn continuare partiala: frontierele ramān īnchise mai ales īn calea fortei de munca slab calificate.

     Totusi aceste tendinte mascheaza o serie de divergente: mari progrese dar si uriase ramāneri īn urma, carente si inegalitati īntre tari si regiuni, saracia fiind azi prezenta peste tot. Īn tarile industrializate saracia este mascata prin statistici si totusi o persoana din opt este afectata fie de somajul de lunga durata sau de o speranta de viata sub 60 de ani, fie de un venit sub pragul de saracie national si un nivel de pregatire sumar care nu permite depasirea situatiei.

     Īn unele tari indicatorul saraciei umane prezinta mari disparitati pe regiuni ca de exemplu īn cazul Indiei unde nivelul saraciei este de doua ori mai mare īn statul Bihar fata de regiunea Kerala. Īn acelasi timp inegalitatile dintre barbati si femei sunt īn continuare frapante. Īn multe tari dezvoltate femeile sunt excluse aproape total din viata politica. Femeile ocupa peste 30% din locurile īn parlament doar īn cinci tari din lume, īn alte 31 de tari prezentele parlamentare feminine fiind sub 3%.

     Īn cazul prabusirii pietelor de capital sau cele ale criminalitatii, transmiterii sida sau efectului de sera, riscul de propagare a dereglarilor este imens. Pericolele planetare sunt īn crestere depasind capacitatile nationale si internationale de interventie sau raspuns.

     Principala caracteristica a mediului economic o constituie alternanta fazelor de expansiune cu cele de recesiune si volatilitatea financiara.

      Criza financiara din Asia de Est a destabilizat viata a milioane de oameni, a redus perspectivele de crestere īn regiune dar si īn restul lumii. Analiza crizei asiatice permite degajarea unor concluzii importante īn privinta pietei de capital.

     a) Īn primul rānd instabilitatea reprezinta caracteristica pietelor financiare globalizate. Un element cheie al declansarii crizei din Asia l-a constituit injectarea masiva si instantanee a capitalurilor pe termen scurt urmata de o retragere la fel de brutala.

     b) A doua concluzie importanta ce se degaja de pe urma crizei o reprezinta prudenta sporita cu care guvernele trebuie sa deschida accesul capitalurilor pe termen scurt, foarte speculative, mai ales atunci cānd institutiile de reglementare a pietelor financiare sunt incipiente.

     Cum va evolua īn secolul urmator nodul de divergente īn care traim? Va īnvinge oare globalizarea cu intentiile ei bune de echilibru īntr-un regat dominat de inteligenta sau spiritul faustian si terorismul? Ramāne de vazut care va fi raspunsul la aceste īntrebari.

     Cine va profita cel mai mult de pe urma schimbarii? Īn nici un caz oficiile europene de schimb. Vor profita din plin sectorul informaticii si firmele de consultanta si contabilitate, de pe urma cererii de adaptare a sistemelor informatizate. Īn final economia īn ansamblu va profita ca urmare a integrarii si stabilitatii monedei, acesta fiind scopul fundamental al proiectului. O serie de mari firme cum sunt Philips sau Siemens, au pregatit din timp transformarea evidentelor contabile īn euro, ceea ce a antrenat si firmele mici sa faca acelasi lucru

     Pietele de capital s-au pregatit la rāndul lor. Obligatiunile de stat emise dupa 1999 vor fi īn euro, iar cele aflate īn circulatie au fost convertite. Īn privinta viitorului centrelor financiare parerile sunt deocamdata īmpartite si deocamdata nu se pot face estimari certe. Daca Marea Britanie va intra īn UEM, Londra va fi īn masura sa domine piata de capital. Centrele financiare mai mici ca de exemplu Bruxelles sau Milano īsi vor restrānge activitatea. Īn caz contrar exista riscul ca piata offshore din Marea Britanie sa deturneze īn profitul sau o parte din volumul activitatilor financiare generate de zona euro. Concurenta īntre centre si institutii financiare se va accentua iar rezultatul īl va constitui producerea de aliante pe pietele continentale.

     Londra dispune de un avans asupra concurentei īn materie de liberalizare financiara care īi permite sa profite de pe urma tendintei naturale de concentrare care se constata īn industria finantelor. Facānd uz de clauza "opting out" Marea Britanie se sustrage deocamdata politicii monetare riguroase si disciplinei impuse de BCE, Londra pastrāndu-si īn continuare statutul de centru offshore. Īn acelasi timp avantajul Londrei se reduce, tot mai mult, īn favoarea Parisului care ofera garantii superioare de securitate pentru tranzactii.

     Īn ceea ce priveste produsele derivate, moneda unica va determina o uniformizare a contractelor la termen. Īn acelasi timp, cotarea valorilor mobiliare īn euro va permite o mai buna comparatie si va crea noi posibilitati de arbitraj.

     Posibilele eficientizari si succese īnregistrate īn sectorul financiar depind, īn final, de abilitatea cu care UEM va realiza integrarea financiara completa a tarilor membre, va crea un sistem cāt mai uniform de practici pe pietele de capital si va atinge o transparenta cāt mai completa īn sistemul de cotare si evaluare.

     Dezbaterea contemporana referitoare la īntindere si eficienta politicii monetare, care dublata de o alta controversa, la fel de sustinuta, cu privire la statutul institutiei sa duca aceasta politica. Trebuie, oare, ca aceasta institutie sa fie o emanatie a puterii politice legitime, īn care caz se pot vorbi de politizarea autoritatilor monetare sau poate fie vorba de o institutie relativ independenta de guvern, cum sunt īn principiu Bundesbank sau FED?

     Un studiu efectuat asupra gradului de independenta a valorilor monetare din opt tari din Europa si SUA, reflecta diferente de la un stat la altul si anume:





     Tara - Gradul de independenta

     Germania - 0,66

     Franta - 0,28

     Regatul Unit - 0,31

     Spania - 0,21

     Grecia - 0,51

     Elvetia - 0,68

     Suedia - 0,27

     SUA - 0,51



     Concluzia care rezulta din studiul de mai sus este aceea ca o strānsa cooperare cu guvernul este recomandabila; aceasta functionānd īn toate tarile fara exceptie.

     Eficienta si īntinderea politicii monetare si cea referitoare la statutul bancii centrale sunt indisociabile.

     Impactul constrāngerilor externe nu trebuie absolutizat: nici o tara nu se poate abandona totalmente valului de ajustari, care actioneaza īn mod continuu. Rezulta, deci, ca un anumit grad de independenta trebuie avut īn vedere si pastrat īn permanenta, ceea ce nu īnseamna izolare fata de procesul de internationalizare. Independenta economica reprezinta astazi acea marja de manevra si de securitate, care sa ne permita sa ne retragem din joc atunci cānd "cartile devin proaste" si totodata, īnseamna pastrarea unei autonomii de decizie. Independenta tine astfel de interesul national si de calitatea celui mai pretios capital, uman. O tara care nu face eforturi īn acest sens , īn materie de alimentatie, sanatate, educatie, confort, civilizatie si īn general, tot ce tine astazi de calitatea vietii, risca sa dispara, mai devreme sau mai tārziu, din peisajul geopolitic. Astazi, cānd stim prea bine cāte forte se dezlantuie, cāte inegalitati ne coplesesc, este evident ca acest deziderat nu este simplu.



      Doua politici externe sunt astazi esentialmente necesare:

     " politica de competitivitate

     " politica de cooperare



     Politica de competitivitate este cheia de bolta a marjei de manevra. Daca nu reusim sa asiguram un nivel de competitivitate satisfacator, ne asteapta postura dependenta, de colonie sau satelit.

      Cu toate ca s-a spus, la īnceput, ca monedele odata lasate sa floteze liber, vor rezolva toate problemele si ca adaptarile se vor face de la sine, s-a ajuns, curānd dupa aceea, la flotarea controlata prin bancile centrale, dar, nici acest lucru nu a fost eficient. S-a trecut, apoi, la coordonarea politicilor monetare si īn prezent a politicilor economice, īn cadrul UE si grupului G7.



      5. Debutul EURO - īntre reusita si scepticism



     "Ziua E", adica ziua euro, 1 ianuarie 2002. Este momentul īn care peste 300 de milioane de locuitori din Europa au īnceput sa aiba un lucru īn comun: aceeasi moneda de schimb.

      Conversia este a doua parte a unui lung proces, gāndit īn doua etape. Primul pas, introducerea electronica a euro, a fost facut īn ianuarie 1999, atunci cānd importurile si exporturile īn si din zona UE au fost calculate īn moneda unica. Dupa 1 ianuarie 2002, momentul cel mai important a facut ca consumatorii din 15 state europene si turistii care viziteaza aceste tari sa ramāna fara francul, marca si lira nationala si au īnceput sa plateasca alimentele, biletele de tren sau bunurile de larg consum īn bancnotele noi ale monedei unice.

      Trecerea la o singura moneda nu a fost doar o simpla problema de logistica monetara. Consecintele imediate sau pe termen lung, bune sau rele, sunt enorme.



     Scepticism si neīncredere. Aceasta ar putea fi pozitia pe care analistii occidentali o adopta fata de trecerea, dupa 1 ianuarie 2002, la moneda unica.

     ¢ Scepticism pentru ca aproape 40 dintre cei peste 300 de milioane de cetateni ai statelor membre UE nu realizeaza ca īn acest an nu vor mai avea īn buzunar propriile monede nationale. Acelasi lucru poate fi spus si despre īntreprinderile mici si mijlocii. Managerii acestor companii nu s-au straduit prea tare sa īnteleaga fenomenul trecerii la moneda unica. Pentru ei momentul critic a aparut atunci cānd a trebuit sa īnceapa sa plateasca salariile īn euro.

     ¢ Neīncrederea vine din previziunile sumbre privind cresterea economica si inflatia īn cele 15 state membre. Cu 5 luni īnainte de "Ziua E", era tot mai clar ca Europa are probleme. Daca la īnceputul anului 2001. BCE prognoza o inflatie de 2%, īn luna mai 2001 indicele preturilor de consum a urcat pāna la 3,4% pe an.

      Pe de alta parte se pune problema haosului comercial prin care pot trece tarile din uniunea monetara. Analistii sunt de parere ca turistii straini vor avea cel mai mult de pierdut din afacere, adica vor trebui sa scoata mai multi bani din buzunar pentru a cumpara bauturi sau alimente. Si asta īn conditiile īn care, chiar daca milioane de produse si servicii urmeaza sa fie recalculate īn euro. Deja asociatiile nationale de protectie a consumatorilor se plāng ca exista o crestere a preturilor mai mare decāt rata prognozata a inflatiei. Comerciantii, care au promis ca nu vor adopta o strategie psihologica de crestere a preturilor, au trecut deja la majorari de genul 4,99 euro, chiar daca valoarea reala īn urma conversiei era de 4,50 euro. Pentru cāstigarea īncrederii īn moneda unica, important este sa nu se produca sincope dupa trecerea de la monedele nationale la euro: sa nu se produca īntārzieri ale platilor, sa nu existe crize temporare de moneda.

     Desigur, se pot formula o serie de scenarii posibile, plecānd de la reglementarile existente si de la īncrederea ce se acorda monedei unice.

     Unificarea europeana este mai mult decāt o alianta sau o asociere īn virtutea integrarii sub tutela unor instante supranationale. Ea nu este posibila decāt prin autolimitarea miscarii orgolioase a entitatilor nationale si delegarea constienta a unor competente ce reveneau instantelor nationale.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.