I.L.Caragiale.In vreme de razboi

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: I.L.Caragiale.In vreme de razboi

Date despre autor

Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. Critica literarã a remarcat excepþionala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii, ºi pentru analitic (analizã sufleteascã, psihologicã) în nuvele ºi în drama ,,Nãpasta". Deci se vorbeºte de bivalenþa spiritului caragian. În acest sens criticul literar Maria Vadã Cãpeºan considerã cã dimensiunea operei lui Caragiale se întinde de la mascã la hãu (simbol al râsului - profunsime, adâncime sufleteascã, zonã ascunsã a conºtienþei).
S-a nãscut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lângã Ploieºti, astazi numita Ion Luca Caragiale. Pãrinþii: Luca, avocat la Ploiesti, ºi Ecaterina Caragiale(Karaboa, numele de fata). Caragiale s-a nãscut într-o familie cu tradiþii în domeniul dramaturgiei ºi al actoriei, astfel tatãl sãu a fost actor, apoi administrator de moºie. Unchii lui Costache ºi Iorgu au fost ºi ei actori, autori dramatici, ºi conducãtori de trupe teatrale.
Mama sa il dã la ºcoalã unde l-a avut ca învãþãtor pe Basil Drãgoºescu. I.L.Caragiale absolveºte prima clasã de gimnaziu în particular, iar celelalte trei clase la gimnaziul ,,Sfinþii Petru ºi Pavel" din Ploieºti.În anul 1868 el este înscris la Conservatorul de artã dramaticã din Bucureºti, la clasa de ,,declamaþie ºi mimicã" a unchiului sãu, Costache Caragiale.
În 1870 îl cunoaºte pe Mihai Eminescu, sufleur în trupa lui Pascaly.De la 20 iunie ºi pânã la 24 octombrie, Caragiale a fost copist la Tribunalul Prahova.Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur ºi copist la Teatrul Naþional din Bucureºti.
In anul 1885 se naºte fiul sãu , Mateiu Caragiale. In 1888 a fost director al Teatrului Naþional din Bucureºti. În 1889 se cãsãtoreºte cu Alexandrina Burrelly, fiica arhitectului Gaetano Burrelly.
În 1893 se naºte fiul sãu Luca.Dupã un an, I.L.Caragiele are ºi o fiicã, Ecaterina Caragiale. În 1904 cãlãtoreºte în Italia, Franþa ºi Germania.În anul 1905 Caragiale se stabileºte la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare în urma unui atac de cord în locuinþa sa de la Schoneberg - Berlin.A fost adus în þarã ºi îngropat la Bisarica ,,Sfântul Gheorghe". La 22 noiembrie 1912 este reînhumat în cimitiril Bellu, alãturi de Mihai Eminescu ºi Coºbuc.
Debutul are loc în revista ,,Ghimpele" (1863), sub pseudonimul ,,Car ºi Palicar".Semneazã cu numele sãu, pentru prima oarã în ,,Revista Contemporanã", poemul ,,Versuri".
El a fost corector al ziarului ,,Unirea democraticã".În 1887, împreunã cu Mihai Eminescu începe colaborarea la ,,Timpul", chemat sa lucreze aici de catre Titu Maiorescu.Pentru scurt timp el este revizor ºcolar în Argeº-Vâlcea.
În 1884 se joacã în permierã opera bufã ,,Hatmanul Baltag" scrisã împreunã cu Iacob Negruzzi.
În 1896 apare volumul ,,Schiþe uºoare".Tot atunci conduce revista ,,Epoca Literarã" avându-l ca secretar pe ªt.O.Iosif.
În 1901 I.l.Caragiale împlineºte 25 de ani de activitate literarã ºi publicã volumul ,,Momente".În anul 1910, la Editura ,,Adevãrul" se tipãreºte volumul ,,Schiþe nouã" .
Ocupã o serie de funcþii mãrunte. Este copist, corector, mai tãrziu gazetar. Colaboreazã la mai multe ziare ºi reviste (,,Creatoru"l,"Claponu"l,"Alegãtorul liber","Unirea democraticã"). Eminescu îl întroduce la Junimea, unde îºi citeºte prima comedie ,,O noapte furtunoasã".
o Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasã (1879), Conul Leonida faþã cu reacþiunea (1879), O scrisoare pierdutã (1884), D-ale carnavalului (1885), Nãpasta (1890)
o Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901), volumul Nuvele ºi povestiri (1908)
Urmeazã un moment greu în viaþa lui Caragiale: procesul Caion. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat), apãrat la proces de Barbu-Stefãnescu de la Vrancea. Caragiale ºi-a înaintat operele academiei spre a fi premiate, dar ei au fost respinse. Nemulþumit din 1905 se stabileºte la Berlin. Stabilirea la Berlin n-a însemnat însã o rupere totalã de cei de acasã, asfel în anul 1907 în timpul rãscoalelor þãrãneºti Caragiale a scris un pampflet 1907. Din primãvarã pânã în toamnã.
Scriitorul se stinge din viaþã în Berlin la 9 iunie 1912. Este adus în þarã ºi îngropat în Bucureºti la cimitirul Belu.

"Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura."
(G. Ibrãileanu)

























2. Informatii generale despre opera

2.1. Date despre opera(anul, locul aparitiei)

Nuvela ,,In vreme de razboi" a aparut in anul 1898, ca si ,,O faclie de Pasti" si ,,Pacat", facnad parte din perioada marilor creatii dramatice, anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai.

2.2. Explicatia titlului

Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta, ci ,,razboiul" se poarta in sufletul lui Stravache, lucru sesizat si de Serban Cioculescu: ,,Tema acestei excelente nuvele, desi autorul o sublintitulase <> este obsesia",adica setea de înavuþire care dezumanizeazã ºi mutileazã suflete". Lupta este una interioara, batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult, se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. ,,In vreme" sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui ,,razboi" interior.
Deci, hangiul Stavrache, mostenitorul fratelui sãu, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front ca sã scape de urmãrire, cãci fusese cãpitanul unei bande de hoti, trãieste la început, iluzia fugarã cã fratele sãu nu se mai întoarce. Curînd, obsesia reîntoarcerii fratelui pune stãpînire pe el si-l devoreazã, pînã la urmã.

2.3. Tipul operei

Desi autorul a subintitulat-o "schita", opera "In vreme de razboi" este o nuvela. Desi, in mod concret, nu apare decat un personaj principal, carciumarul Stavrache, isi fac simtita prezenta si alte personaje, fantomatice, sustinute de granita incerta dintre real si ireal, cum sunt popa Iancu si complicii sai. Scrierea a fost intitulata "schita" probabil intr-o "incercare" de redactare a altei scrieri, de dimensiuni mai mari, un posibil roman.

2.4. Aprecieri critice

Nuvela "in vreme de razboi" urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen, intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera, ci si tipologie, "fiindca Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman"(George Calinescu).
"De acea, C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist, care a creat in literatura noastra limbajul dramatic, asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar si un genial diaelectrician, capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale, in teatru si in proza, in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni..."(Florin Manolescu, 2000)
"Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme, cele mai multe din ele desavarsite,(...) nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor."(Mihai Dragomirescu)
Silvian Iosifescu comenta:"Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de personaje, prin concentrarea in timp, prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei, in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt localizate."
"Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura." (George Brãileanu)
Serban Cioculescu analiza in anul 1977: "Tema acestei nuvele este obsesia.(...) Stravache este insa bantuit de obsesii: il viziteaza, in imaginatia sa bolnava, ba un ocnas in haine vargate, care-I cere fratelui sau o baraca cu apa, ca sa incerce apoi sa-l sugrume, ba un capitan in fruntea unei companii, cu arma in mana, care se distreaza sa-l sperie. De fapt, fratele nu murise, ci isi crease o stare civila de defunct, cazut pe front, ca sa scape de orice urmarire penibila."
Caragiale nu descrie interioare, lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare; el stie insa sa ,,Asculte glasul naturii", dupa cum afirma Tudor Vianu, fiind considerat de acesta un adevarat ,,poet al naturii", el adaugand: ,,Senzatia, notata cu dibacie, este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime".
Deci, ,,I.L. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului..."(Al. George).

2.5. Volumul din care face parte

Caragiale, Ion Luca - "Nuvele", Editura Cartex 2000, 2001, p.18-33
3.1. Rezumat

Nuvela ,,In vreme de razboi" este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii progresive a lui Stavrache prin obsesie, pana la nebunie.
Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar, ducand astfel o viata ,,dubla", si pe cea a fratelui acestuia, negustorul Stavrache, ce apare ca un om muncitor, chiar ideal.
Lucrurile se incurca rapid, asa incat preotul Iancu, speriat ca va fi prins, ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i cere ajutorul, un sfat ce l-ar putea scapa. Intamplator, tarziu in acea nopate, la hanul lui Stavrache poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare, la razboi. Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front, ,,salvandu-l", insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea.
Insa, o data cu mostenirea, Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui.
Capitolul urmator este o ,,detaliere" a conflictului psihologic suferit de negustor. In cosmarurile lui, Iancu apare mai intai in haina vargata, de ocnas, gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan. De fiecare data, el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau, concepand-o chiar ca o lupta pentru supravietuire.
Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. Obsesia negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu vine sa-i ceara bani- ii cheltuise deja pe cei ai regimentului.
Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza, apoi se lupta aprig cu fratele sau, insa lupta se sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur ,,popeste", iar Iancu ramane sarac.

3.2. Personaje

Nuvela "In vreme de razboi" a lui Caragiale creeaza doua tipologii, incadrate unui context social bazat pe lupta pentru avere.
Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand, de fapt, doi posibili ,,invingatori invinsi"(E.Lovinescu). Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social, curand rolurile se schimba. Din momentul plecarii pe front, Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura adresata constiintei fratelui sau, o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. Caragiale urmareste cu deosebita atentie, dar si obiectivitate, modul in care aparentul ,,om cu dare de mana, cu han la drum" se transforma, fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului.
Initial, Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu înstãrit, sigur de sine, sentiment incurajat de averea sa, insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: ,,Hangiul era foarte mulþumit: om cu dare de mânã, cu han în drum... Câte nopþi nu dormise el o clipã mãcar cum se cade, trãgaând cu urechea ºi aºteptâd cu inima sãritã pe musafirii de noapte!". Apoi, el apare ca un frate bun, capabil sa-si ajute fratele in orice situatie, chiar sa-si ca acesta sa-si piarda urma, trimitandu-l sa lupte, ca voluntar, pe front.
,,Bolnav" de avere, Stavrache nu-si da seama ca, o data cu mostenirea averii fratelui sau, va prelua si frica de a nu o pierde. De fapt, lacomia sa, ce nu-i permite sa vada acest lucru, este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. El devine un personaj complex, ,,rotund", dupa definitia lui E.M.Foster.
Stavrache isi primeste ,,rasplata" in mod progresiv: intre dezumanizare- de la obsesie la vedenie- si nebunie. Caragiale reda aceste stari în manierã naturalistã: ,,horcãieli", ,,gemete", ,,tremura Stavrache din tot trupul", ,,cu chipul îngrozit", ,,cu pãrul vâlvoi", ,,cu mâinile încleºtate", ,,cu gura plinã de spumã roºie", trânteºte masa fãcând-o þãndãri, are porniri criminale, iar când este imobilizat ,,scuipã", ,,râde cu hohot", ,,cântã popeºte".
Desi, din punct de vedere al legii, el a intrat legal în stãpânirea averii fratelui sãu, Stavrache este chinuit de gândul cã fratele sãu s-ar putea totuºi întoarce ºi atunci el ar putea pierde averea câºtigatã atât de uºor. Stavrache este navalit de coºmaruri prin care fratele sau se intoarce si mereu poarta o lupta cu acesta pentru supravietuire. In realitate, lupta aceasta este una prin care el se lupta cu sinea sa, în care fratele îi apare în diferite ipostaze. În primul coºmar Popa Iancu îi apare ca un ocnaºi. Stavrache îl ceartã cã ºi-a fãcut neamul de râs, dar mai are încã sentimente umane, fiindu-i milã de fratele sãu: Lui d-l Stavrache i s-a fãcut milã; s-a repezit sã-l ridice ca sã-l puie pe pat: nu-l putea lãsa sã moarã ca un câine. În al doilea coºmar fratele îi apare în ipostaza de cãpitan. De data aceasta Stavrache manifestã porniri animaniale, încercând sã-l ucidã: Hangiul se repede sãlbatic ºi apucã de gât pe cãpitan... îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pãtrund în muschii grumazului strivindu-i, afundând beregata, sfãrând încheietura cerbicii...
In final, el este invins de propria patima, pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca o victima a sortii.
Personajul principal al nuvelei este surprins atît din perspectiva sugeratã prin descrierea cadrului natural, deci din perspectiva povestitorului - narator, cît si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje - prin dialog - si al confruntãrii cu sine - prin monolog.
George Calinescu nota ca "Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman".
Fratele lui Stavrache, Iancu, este prezentat initial ca un popa detinator de mari domenii si averi, insa el are o a doua identitate si anume seful unei bande de talhari, identitate ce iese la ,,suprafata" in momentul in care aceasta este prinsa de stapanire si frica de a fi prins il face sa mearga la fratele sau si sa marturiseasca tot, spre a-i cere un sfat. Dorinta de a fi liber este mai mare ca dorinta de avutie ce-l stapanise pana atunci- si astfel accepta sa se inroleze in armata spre a lupta pe front si, totodata a-si pierde identitatea.
Cand se alatura cetei de voluntari, dupa cum ne dezvaluie autorul prin intermediul caracterizarii directe, el parea ,,un tanar foarte voinic, frumos si

DOWNLOAD REFERAT

« mai multe referate din Romana