Gorunul - Lucian Blaga

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Gorunul - Lucian Blaga

Aceasta poezie este ca specie literara o elegie, deoarece se exprima sentimente de melancolie si tristete in legatura cu trecerea timpului.
Lucian Blaga este un extraordinar poet al timpului a carui curgere o resimte cu o dureroasa intensitate, ca fiind cel mai grav semn al fragilitatii fiintei umane. Pentru Blaga viata este “o mare trecere” spre lumina si in acelasi timp o inevitabila alunecare spre neant.

Exista in mai multe poezii ale lui Blaga, printre care “Gorunul”, tema vietii amenintate de moarte. Punctul de plecare al acestei teme il reprezinta balada populara “Miorita” cu care poezia “Gorunul” a fost comparata adesea. In ambele poezii se observa un anumit echilibru al omului care incearca sa depaseasca ideea mortii, sa nu se teama totusi de ea si sa o priveasca cu o detasare senina. In acest moment apare, insa, diferenta dintre “Miorita” si “Gorunul”: ciobanasul, din instinct, priveste moartea cu resemnare, in timp ce poetul Blaga accepta moartea cu acea seninatate data de intelepciune si cugetare.

Poezia “Gorunul” noteaza o stare de spirit si un gand al poetului despre moarte. Lirismul e de tip subiectiv, iar discursul liric se organizeaza in jurul unor cuvinte cheie: liniste, gorunul, imi pare, pe semne.
Primele doua cuvinte creaza campurile semantice ale poeziei; celelalte doua aseaza ideile poetice sub forma unor ipoteze.

Termenul “liniste” apare in patru situatii: strofa intai, versurile 1-2; strofa intai, versurile 4-5; strofa a doua, versurile 2-3; strofa a treia, versurile 4-5-6.
Semnificatiile termenului se contureaza in mod treptat. La inceput nu este numit concret, ci prin opozitie. In a doua situatie intra in structura metaforei “stropi de liniste”. In a treia situatie este numit prin sinonimul “pace”. In ultima situatie apare cuvantul “liniste”, dar poate fi sinonim cu “moartea”.
Cuvantul “gorunul” isi dezvolta semnificatiile pe baza unor analogii si in final sugereaza tot moartea; apare sub urmatoarele forme: gorun, trunchi, scanduri, sicriu (cuvantul “gorun” apare in primele strofe, iar celelalte cuvinte apar in cea de-a treia strofa).

Substantivele “liniste” si “gorunul” pot sa creeze in poezie doua linii de dezvoltare a semnificatiilor poetice: una statica (liniste) si un adinamica (gorunul). Pentru poet linistea inseamna trairea in mijlocul naturii; gorunul este elementul prin care poetul traieste linistea.
Cele doua semnificatii ale termenilor se intalnesc in finalul poeziei intr-o expresie care sugereaza ipoteza existentiala a unui timp inteles ca revarsare in moarte: “Si mut / ascult cum creste-n trupul tau sicriul, / sicriul meu, cu fiecare clipa care trece”.

Finalul acestei poezii, mai exact versul “ascult cum creste-n trupul tau sicriul” il apropie pe Blaga de Eminescu si de versul sau “Si ai s-auzi cum iarba creste”. Ca figuri de stil aceste versuri formeaza o sinestezie (se imbina mai multe simturi: auzul si vazul). Amandoi poetii sparg limita dintre cincret si abstract, dintre material si imaterial construind epresii nemaiintalnite in literatura romana. « mai multe referate din Romana