Glucocorticoizii

2x puncte

categorie: Medicina

nota: 8.20

nivel: Facultate

Efecte farmacodinamice

1. Acțiune antiinflamatoare marcată, superioară celei produse de antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ce interesează toate fazele procesului inflamator. Astfel:

- cortizonii stabilizează membranele biologice în general, pe cele capilare și celulare în special;
- antagonizează acțiunea de permeabilizare membranară a histeinei și a ki[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Glucocorticoizii

Efecte farmacodinamice

1. Acțiune antiinflamatoare marcată, superioară celei produse de antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ce interesează toate fazele procesului inflamator. Astfel:

- cortizonii stabilizează membranele biologice în general, pe cele capilare și celulare în special;
- antagonizează acțiunea de permeabilizare membranară a histeinei și a kininelor;
- mențin răspunsul vascular la catecolamine;
- diminuă motilitatea leucocitelor și capacitatea lor fagocitară;
- diminuă intensitatea fenomenelor din fazele congestivă și exudativă ale procesului inflamator.

Cortizonii produc însă: scăderea numărului de fibroblaști, diminuarea formării colagenului și blocarea sulfatării mucopolizaharidelor, acțiuni ce fac ca procesele reparatorii, de cicatrizare, din faza finală a inflamației să fie întârziate.
2. Acțiune antialergică și imunodepresivă marcată, urmare a împiedicării sintezei interleukinei 2 (IL-2) și linfokininelor (factor chemotactic, de proliferare a limfocitelor, de activare a macrofagelor, de permeabilizare a capilarelor) de către limfocitele T, urmare a scăderii proliferării acestora. Concomitent sunt diminuate consecințele inflamatorii ale reacției Ag-Ac. Glucocorticoizii au de asemenea acțiune limfolitică materializată prin limfopenie trecătoare, iar la copil prin diminuarea tranzitorie a umbrei timice. Limfocitele sensibilizate sunt însă rezistente la acțiunea glucocorticoizilor. Acțiunea imunodepresivă determină scăderea rezistenței organismului la infecții.

3. Creșterea secretiei gastrice de HCl (prin intensificarea mecanismului histaminic) cu scăderea concomitentă de mucus protector (urmare a scăderii numărului de celule mucosecretoare) și întârzierii regenerării mucoasei gastrice ceea ce favorizează apariția ulcerului gastric, cu aspect caracteristic fără burelet fibros, așa numitul “ulcer moale”.
4. Stimularea SNC cu senzație de bine resimțită de bolnavi pe parcursul tratamentului, dar și cu riscul declanșării unor episoade psihotice acute la bolnavii cu tulburări psihotice în antecedente.

5. Efecte oculare urme a aplicării locale, constând în creșterea presiunii intraoculare. Administrarea sistemică îndelungată poate provoca, mai ales la tineri, cataractă subscapulară posterioară ireversibilă, cu pierderea consecutivă a vederii.
Glucocorticoizii utilizați ca medicament, deci în doze superioare celor fiziologice, produc, urmare a exagerare a efectelor fiziologice consecințe metabolice importante, având cel mai adesea semnificația unor reacții adverse severe. Astfel:

• La nivelul metabolismului glucidic, cel mai intens influențat, glucocorticoizii produc intensificarea gluconeogenezei hepatice pe seama aminoacizilor (AA), creșterea depozitelor hepatice de glicogen, scăderea utilizării celulare a glucozei și creșterea glicemiei. Glucocorticoizii au acțiune antiinsulinică. Tratamentele îndelungate pot produce “diabet steroidian de novo”, de obicei reversibil la întreruperea tratamentului și care răspunde favorabil la antidiabetice orale.
• La nivelul metaolismului protidic glucocorticoizii au acțiune catabolizantă: cresc catabolismul proteic și implicit eliminările urinare de azot, este inhibată sinteza de proteine, diminuă procesele de creștere, sunt întârziate procesele de cicatrizare și scade rezistența organismului la infecții. Hipercatabolismul proteic este deosebit de marcat la nivelul: oaselor (resorbția matricei proteice osteoide cu creșterea eliminărilor urinare de Ca și apariția osteoporozei), mușchilor sceletici (diminuarea masei musculare îndeosebi la m.coapsei și slăbiciune musculară, realizând așa-numita “miopatie cortizonică” lent reversibilă la întreruperea tratamentului), pielii (ruperea fibrelor elastice și de colagen din structura pielii cu apariția de vergeturi, fenomene atrofice, telangiectazii- efecte ireversibile).
• Asupra metabolismului lipidic, glucocorticoizii produc efecte de tip anabolizant cu favorizarea eliberării acizilor grași cu lanț lung și redistribuirea specifică a țesutului adipos (față “în lună plină”, burelete grăsoase supraclaviculare, “șorț abdominal”).
• Glucocorticoizii influențează metabolismul hidromineral producând efecte de tip mineralocorticoid –retenție hidrosalină, pierdere de K.

Mecanismul de acțiune

Mecanismul de acțiune al glucocorticoizilor constă în pătrunderea acestora în citoplasma celulară și fixarea pe un receptor intracitoplasmatic specific urmată de activarea acestuia prin desfacerea din structura receptoare a unei proteine fosforilate “heat-shock protein”. Complexul glucocorticoid-receptor activar pătrunde în nucleu unde se leagă de o porțiune a AND-ului (“glucocorticoid-response elements”), reglând transcripția unor gene specifice și implicit sinteza proteică.

Sensul influențării acesteia variază cu structura celulară considerată. Așa de exemplu la nivelul hepatocitului este favorizată sinteza de proteine structurale și enzimatice, în timp ce la nivelul limfocitelor sinteza proteinelor este deprimată cu scăderea consecutivă a producerii de imunoglobuline. Glucocorticoizii induc sinteza unor proteine cu proprietăți antiinflamatoare denumite lipocortine, care blochează fosfolipaza A2 și consecutiv întregul lanț metabolic al eicosanoidelor, diminuând formarea de prostaglandine (PGE), leucotriene și PAF (substanțe cu efecte proinflamatoare). Dozele ridicate de glucocorticoizi inhibă de asemenea COX2 (ciclooxigenaza 2) și 5-LOX (5-lipooxigenaza).

Efecte adverse

Apar atât consecutiv exagerării efectelor metabolice (diabet steroidian, osteoporoză, miopatie cortizonică și retenție hidrosalină etc.) cât și urmare a acțiunilor farmacodinamice (ulcer gastric, cataractă etc.). Tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi poate produce de asemenea hipercorticism exogen (redistribuirea caracteristică a țesutului adipos, pilozitate, acnee, insomnie, bulimie și în final sdr.Cushing iatrogen) și hipocorticism endogen urmare a atrofierii progresive a glandelor suprarenale, consecutivă inhibării axului hipofizo-hipotalamo-suprarenalian de către concentrațiile sanguine de cortizoni determinate de administrarea acestora ca medicament.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.