Globalizarea la nivel mondial si al Romaniei

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Globalizarea la nivel mondial si al Romaniei

Globalizarea reprezinta procesul prin care distanta geografica devine un factor tot mai putin important in stabilirea ºi dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura economica, politica ºi socioculturala . Retelele de relatii ºi dependente dobindesc un potential tot mai mare de a deveni internationale ºi mondiale.

...

Un punct de vedere interesant cu privire la globalizare a fost exprimat de primul ministru al Malaeziei, dr. Mohathir Mohamad, la Conferinta Liderilor Lumii a Treia, care a avut loc la Kuala Lumpur in 24 iunie 1996. Caracterizind-o de la inceput ca un “ proces incontrolabil “ , dr. Mohamad a spus ca “ … tarile dezvoltate interpreteaza globalizarea ca o demolare a granitelor in calitaea lor de bariere in calea exploatarii.

Drept rezultat, fiecare tara bogata sau saraca, ar trebui sa aiba acces la oricare alta tara, toate beneficiind. In realitate, globalizarea lasa tarile aflate in curs de dezvoltare totalmente expuse ºi in incapacitate de a se proteja.”. Concluzia desprinsa de primul ministru malaezian este nu numai pesimista, dar ºi drastica.

Cu prilejul Conferintei UNCTAD – IX tinuta la Midrand, Africa de Sud, citiva lideri ai tarilor aflate in curs de dezvoltare au descris modul cum globalizarea ºi liberalizarea au inlaturat companiile locale din afaceri, marginalizind economiile lor. Totodata, ei au aratat cum liberalizarea comertului sau deschiderera economiilor lor marfurilor ºi companiilor straine (urmind politicile impuse de institutiile creditoare precum Banca Mondiala ºi FMI) au condus adesea la rezultate dezastruase .

In acest cadru, presedintele Tanzaniei, Benjamin Mkapa, a subliniat ca tarile care au dat curs liberalizarii ºi privatizarii sub indemnul Bancii Mondiale ºi FMI au suferit imense costuri sociale (incluzind pierderea de locuri de munca, degradarea sanatatii ºi educatiei), concomitent cu instalarea unei “ mari instabilitati “. “

Deschiderea economiilor noastre – adauga el – constituie o mare problema, iar perspectivele integrarii tarilor noastre in economia globala sunt extrem de diminuate.” Mai mult decit atit, “ industriile afectate masiv de importuri, treptat sunt scoase din circuitul afacerilor. Aceasta echivaleaza cu o dezindustrializare a tarilor noastre.”

Unul din cei mai aprigi critici ai globalizarii este David Korten, presedinte al People – Centered Development Forum cu sediul in New York, autor printre multe alte lucrari, ºi al cartii “ When Corporations Rule the World “ ( tradusa in romana “ Corporatiile Conduc Lumea “ ). Acesta considera ca “ celor care suporta costurile disfuctionalitatilor sistemului li s-a luat puterea de decizie ºi sunt mentinuti intr-o stare de confuzie privind cauza nenorocirilor, de catre o mass - media dominata de corporatii…”.

Aceasta ne reasigura in mod constant ca “ … globalizarea este atit un proces istoric inevitabil, cit ºi un avantaj pentru specia umana. De fapt, toate acestea sunt mituri, propagate ca sa justifice lacomia dezmatata ºi sa mascheze masura in care transformarea globala a institutiilor umane a devenit o consecinta a complicatelor, binefinantatelor ºi deliberatelor interventii ale unei elite cu mijloace financiare care ii dau posibilitatea sa traiasca intr-o lume de iluzii, separat de restul omenirii “.

Criticii care nu menajeaza mersul contradictoriu al globalizarii considera ca “ in masura in care o schimbare structurala se naste din miscare ºi tensiune, globalizarea detine un potential transformativ inalt “ ºi ca “ telul unei deschideri istorice mai radicale este disponibil.”

Trecind in revista doar o mica parte din opiniile pro ºi contra globalizarii, este extrem de greu sa ne pronuntam transant spre care din cele doua tabere inclina balanta. Argumentele optimistilor sunt contracarate de cele ale pesimistilor, deocamdata, cu mult mai numerosi. Optimistii tin sa remarce faptul ca, in ultimii 50 de ani, speranta medie de viata a crescut pe glob de la 46 de ani la 66 de ani.

Datorita progresului inregistrat in domeniul sanatatii, oamenii de stiinta prezic ca, spre sfirsitul secolului XXI, oamenii vor putea trai 200 de ani. Pe de alta parte, pesimistii atrag atentia ca, de aceste remarcabile cuceriri ale stiintei, se va bucura doar o mica parte de populatia Terrei. Pina acum, cel putin, ele nu s-au reflectat in cresterea bunastarii tututora. « mai multe referate din Economie