Gestiunea trezoreriei intreprinderii

7x puncte

categorie: Finante-banci

nota: 10.00

nivel: Facultate

Referat despre Gestiunea trezoreriei intreprinderii
Conceptul de trezorerie este unul dintre cele mai greu de definit în domeniul financiar.

El poate fi analizat din două puncte de vedere și anume:
- organizatoric, trezoreria fiind un serviciu ce reprezintă o parte componentă în organigrama unei entități economice, căreia îi revin sarcini și atribuții, are personal d[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Gestiunea trezoreriei intreprinderii

Referat despre Gestiunea trezoreriei intreprinderii
Conceptul de trezorerie este unul dintre cele mai greu de definit în domeniul financiar.

El poate fi analizat din două puncte de vedere și anume:
- organizatoric, trezoreria fiind un serviciu ce reprezintă o parte componentă în organigrama unei entități economice, căreia îi revin sarcini și atribuții, are personal de specialitate și funcționează după reguli bine stabilite;
- structural, în funcție de elementele patrimoniale componente ale acesteia.

Din acest punct de vedere, trezoreria poate fi definită din două puncte de vedere:
l) ca ansamblul disponibilităților ce includ lichiditățile din: casierie, conturi de la bănci, acreditive, conturi alimentate special pentru carnete cec cu limită de sumă și titluri de plasament susceptibile de a se transforma în bani;
2) ca diferență între:
- necesarul de active circulante (NFR) și fondul de rulment (FR)
- încasări și credite bancare pe termen scurt
NFR = FR + CT => CT = NFR - FR

Într-o accepțiune globală, trezoreria se poate defini ca diferență între active le și datoriile a căror lichiditate și exigibilitate sunt imediate. Puterea de cumpărare la nivel macroeconomic este rezultatul eforturilor individuale conservate de fiecare firmă în produsele și serviciile sale.

Puterea de cumpărare reușită de o firmă depinde de următorii factori:
- calitatea procesului de transformare - conservare (producție, consum), dar și de calitatea resurselor financiare atrase prin repartiția financiară;
- obiectivitatea activității de evaluare a produselor și serviciilor (preț, respectiv tarif).

În ambele cazuri pot apărea abateri cu efecte negative asupra puterii de cumpărare a întreprinderii și mai departe, asupra puterii de cumpărare la nivel național. Astfel, abaterea de la valoarea reală conservată în produsele de producție și prin indisciplina muncii și reducerea calității, face ca în bunurile rezultate la un preț constant, valoarea efectivă să se reducă. Această abatere poate fi cauzată și de inflația ascunsă în produsele și serviciile care intră în aceste procese.

Plata lor trebuie însoțită de o analiză și recepție calificate, pentru a constata corelația dintre prețul plătit și potențialul sau valoarea reală cuprinsă în serviciile și produsele cumpărate pentru producție sau consum.

Obiectivitatea activității de evaluare este și ea afectată de influența unor procedee care sfidează legile pieței, mai ales în prezent, când în țara noastră concurența este departe de a fi realizată la cote suficiente. Monopolul producătorului dar și specula intermediarilor face ca prețul să crească, fără o corespondență în privința valorii reale din produs sau serviciu, reducând puterea de cumpărare la nivelul întreprinderii.

Rolul serviciului financiar, în faza de proiectare și de execuție, se concretizează în măsurile de control și reglare privind corectitudinea intrărilor, transformărilor și conservărilor de potențial prin producție și consum, precum și în privința evaluării obiective a bunurilor livrate.

Printre obiectivele sale, se pot menționa următoarele:
- evitarea pierderilor zilnice de valoare, fapt care necesită o bună cunoaștere a condițiilor de creditate impuse de bancă, a sistemelor de prețuri și tarife și negociere;
- obținerea de credite în condiții de minimizare a costului capitalului de împrumut;
- asigurarea "soldului zero" al trezoreriei - când a fost realizată la timp fuziune a conturilor prin compensarea soldurilor creditoare cu cele debitoare și s-a reușit reducerea finanțărilor în perioade de excedente de fonduri sau au fost utilizate cele mai ieftine credite, în perioada de deficit de trezorerie .
- utilizarea într-o manieră profitabilă a fondurilor, în sensul că trezorierul are sarcina obținerii celui mai bun plasament al disponibilităților bănești excedentare, în vederea degajării unui profit maxim.

Gestiunea de trezorerie ocazionează intervenția simultană, atât a deciziei de finanțare, cât și a celei de plasament. Dacă trezoreria este pozitivă alegerea formelor de plasament pe termen scurt va fi prioritară; spre deosebire, când trezoreria este negativă, accentul va cădea pe alegerea modalităților de finanțare pe termen scurt.
Gestiunea trezoreriei acționează în următoarele trei direcții componente fundamentale și anume:
l) accelerarea încasărilor și reducerea fondurilor neutilizate existente în conturi bancare;
2) alegerea mijloacelor de plată adaptate nevoilor întreprinderii;
3) optimizarea trezoreriei.

Accelerarea încasărilor este o preocupare care începe încă din faza de negociere a contractului economic, moment în care se stabilesc termenele și instrumentele de plată ce se vor utiliza. Furnizorul poate acționa în direcția accelerării creanțelor de recuperat, cointeresând clienții să plătească mai repede, oferind în schimb bonificații sau cote de rabat încă de la efectuarea livrărilor.

Alegerea mijloacelor de plată urmărește selectarea instrumentelor de decontare și a termenelor reale• de plată adecvate necesităților întreprinderii. Procesul de alegere corectă poate avea ca efect fie accelerarea intrărilor de fonduri, fie amânarea termenelor de plată. De exemplu, plata cu cecuri efectuată de un client, nu înseamnă că furnizorul poate dispune imediat de suma respectivă. Între ordinul de plată dat băncii de un client și înscrierea sumei respective în contul furnizorului, se scurge un anumit interval de timp, numit în literatura de specialitate, float.

Acest termen reprezintă numărul de zile în care banii se găsesc în circuitul poștal și bancar. Altfel spus, float-ul reprezintă ansamblul sumelor intrate în sistemul bancar, fără a fi apărut în creditul contului întreprinderii, pentru a dispune de ele. Float-ul depinde de elementele materiale și administrative, durata circuitului poștal al documentelor, practica bancară și numărul zilelor de bancă. Zilele de bancă apar ca urmare a datei calendaristice folosite de bancă pentru înscrierea în cont a operațiunii, în scopul calculării dobânzii debitorului.

Optimizarea trezoreriei se întemeiază pe trei principii:
- utilizarea corespunzătoare a creditelor, după ce în prealabil, au fost selectate cele mai ieftine și mai flexibile;
- promovarea unor tehnici adecvate de plasament a excedentelor de trezorerie;
- evitarea, pe cât posibil, a utilizării de conturi debitoare (care comportă anumite costuri) sau de conturi creditoare (care trebuie remunerate).

O îndatorare optimă pe linia trezoreriei urmărește un credit redus și o suplețe sporită a utilizării respectivei posibilități de creditare. Când se apreciază costul creditului trebuie să se țină cont de: nivelul dobânzii, numărul și valoarea diverselor comisioane bancare (de angajament, de neutilizare, de circuit bancar) . În ceea ce privește plasamentele pe termen scurt, trebuie să se aibă în vedere trei direcții: randament ridicat, lichiditate bună și risc redus. Însă plasamente care să întrunească cumulativ aceste trei condiții nu există; prin urmare, întreprinderea trebuie să accepte un oarecare compromis, urmărind realizarea a una/două din condițiile enumerate.

Optimizarea trezoreriei presupune, de asemenea, ca întreprinderea să-și organizeze într-o asemenea manieră relațiile cu banca, încât să evite, pe cât posibil, deschiderea mai multor conturi în același timp. Unele dintre ele au solduri debitoare, ceea ce reflectă o folosire mai puțin eficientă a fondurilor, în sensul că disponibilitățile în conturi nu aduc decât dobânda bonificată de bancă. Alte conturi au solduri creditoare, reprezentând fonduri împrumutate, care comportă un cost superior ratei dobânzii practicate de bancă.

1.2. Fluxurile de trezorerie ale întreprinderii
Fluxurile de trezorerie ce decurg din desfășurarea activității întreprinderilor din țări cu economie concurențială, inclusiv în practica financiar-contabilă din România, se folosește noțiunea anglo-saxonă de "cash-flow". De-a lungul timpului, conceptul de cash-flow a cunoscut interpretări și modalități diferite de calcul.

Cash-ul se referă la ansamblul de disponibilități, este asimilat cu trezoreria netă și cunoaște două forme:
- cash efectiv care se referă la disponibilitățile bănești în conturi bancare curente și în casă;
- cash echivalent care se referă la disponibilități cvasilichide cum ar fi valorile mobiliare de plasament, respectiv titlurile financiare (acțiuni, obligațiuni etc.) și titluri monetare (certificate de depozit bancar, certificate de trezorerie etc.) cumpărate pentru valorificarea temporară a excedentului de trezorerie.
La rândul său, cash-fow-ul (CF) este variația (fluxul) trezoreriei nete (~TN) de la începutul până la sfârșitul exercițiului financiar. Atât cash-ul, cât și cash-flow-ul sintetizează variația rezultatelor din operațiunile (de gestiune și de capital) ale întreprinderii
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Finante-banci

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.