George Cosbuc - repere

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.34

nivel: Gimnaziu

Originalitatea creației lirice a lui Coșbuc constă în inovația prozodică și mai ales în acordul perfect dintre conștiința poetului și aspirațiile poporului său, așa cum însuși mărturisea:”Sunt suflet în sufletul neamului meu/Și-i cant bucuria și-amarul/[…]/Sunt inimă-n inima neamului meu/Și-i cânt și iubirea și ura.”(“Poetul”)

Din punct de vedere compoz[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: George Cosbuc - repere

Originalitatea creației lirice a lui Coșbuc constă în inovația prozodică și mai ales în acordul perfect dintre conștiința poetului și aspirațiile poporului său, așa cum însuși mărturisea:”Sunt suflet în sufletul neamului meu/Și-i cant bucuria și-amarul/[…]/Sunt inimă-n inima neamului meu/Și-i cânt și iubirea și ura.”(“Poetul”)

Din punct de vedere compozițional, George Călinescu remarcă o particularitate inedită a poeziei lui Coșbuc și anume lirismul obiectiv. Prin această nouă tehnică lirică se realizează o nouă poezie obiectivă, în afara conștiiinței eului liric și independent de ea, cu alte cuvinte, comunicarea stărilor, sentimentelor ideilor acestuia se face prin intermediul altor personaje , dar atitudinea creatorului rămâne lirică. Cele două balade “Nunta Zamfirei” și “Moartea lui Fulger” sunt “numai superficial epice”, alcătuite din “niște monoloage” care ilustrează “lirismul în forma aceasta obiectivă”, un mecanism al “mișcărilor sufletești” manifestate în cele două evenimente din viața omului :nunta și moartea.

Tudor Vianu distinge mai multe ipostaze ale liricului:lirica subiectivă ilustrează simțirea personală a poetului, lirica măștilor exprimă concepțiile lui “sub o mască străină” și lirica rolurilor semnifică identificarea totală, contopirea eului liric cu un personaj. Aceasta din urmă este foarte asemănătoare cu lirismul obiectiv, prin apropierea de genul dramatic, operele respective fiind realizate sub forma unor monoloage și putând fi reprezentate pe scenă.
Un rol de seamă în dezvoltarea culturii românești l-a avut G. Coșbuc și prin participarea sa la conducerea unor importante reviste, dovedind, în acest sens, o evidentă vocație publicistică.

Experienței dobândite la “Tribuna” se va adăuga munca în redacția revistei “Lumea ilustrată”, publicație cu caracter enciclopedic, editată la București, bilunar în anul 1896. Din conducere fac parte: Coșbuc, D. Stănescu și I.I. Roșca. La București, George Coșbuc a mai făcut parte și din conducerea revistelor “Vatra” (1894), “Foaie interesantă” (1897), “Sămănătorul” (1901) ,“Viața literară”, “Organ literar pentru toți românii”.In ultima revista menționată i-au apărut cele mai reprezentative poezii, reunite apoi în volumul Fire de tort (1896): Mama, Ștefăniță Vodă, Lupta vieții, Pașa Hassan, Doina, Scara, Iarna pe uliță, Dragoste învrăjbită, Fata mamei, Noi vrem pământ, In opressores.

Semănătorul apare la 2 decembrie 1901. Directori (până în ianuarie 1903): Al. Vlahuță și G. Coșbuc. În editorialul intitulat Uniți, ca și în articolul lui Vlahuță, Primele vorbe, G. Coșbuc formula programul revistei: „promovarea unei literaturi care să stea în mijlocul istoriei și tradiției”, combaterea importului de literatură și de idei străine spiritului românesc, răspândirea în popor a culturii, necesitatea existenței unui ideal: „Ne strângem, cu credință și cu dragoste, în jurul aceluiași stindard, stindard de pace, de înseninare și de înfrățire intelectuală, de apostolică muncă pentru dezmorțirea inimilor care tânjesc, pentru redeșteptarea avântului de odinioară în sufletele românești, pentru chemarea atâtor puteri risipire la o îndrumare mai sănătoasă, la sfânta grijă a întăririi și a înălțării neamului nostru”.'

Revista avea să adune în jurul său pe Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Șt. O. Iosif, D. Anghel, I. Slavici, Octavian Goga, Ilarie Chendi, I. Agârbiceanu, Elena Farago, V. Pârvan și alții. Coșbuc și Vlahuță s-au retras după un an (decembrie 1902), revista fiind redactată, în continuare, de I. Chendi și Șt. O. Iosif, până la preluarea conducerii de către N. Iorga (1905-1906), care va reformula doctrina sămănătoristă întemeiată pe revalorificarea tradițiilor istorice și ale folclorului.

Ultima revistă sub direcția lui Coșbuc este Viața literară, înființată la 1 ianuarie 1906, în colaborare cu I. Gorun, la care secretar de redacție a fost I. Chendi. În articolul de fond Un prim cuvânt se propune editarea unei reviste care să ofere cititorilor „o icoană cât mai credincioasă și mai întreagă a vieții noastre literare și artistice în desfășurarea ei” și „să informeze publicul cititor despre tot ce este manifestare a vieții literare și artistice, prin cronici și bibliografii”.

Publicația își propune să acorde prioritate talentului, și nu moralității în artă, idee susținută de Iorga: „Coloanele acestea se vor deschide tuturor scriitorilor noștri - și nici unul nu va găsi aici vreo constrângere a talentului său. Pe colaboratorii noștri noi nu-i vom întreba de curent sau program - îi vom întreba însă de talent”. Până în luna mai, când nu va mai fi în conducerea revistei, Coșbuc va publica aici poeziile: Bordei sărac, O poveste veselă, Umbră, Tricolorul, Cuscri, precum și câteva pagini de proză.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.