Genul liric
5x puncte
categorie: Romana
nota: 10.00
nivel: Liceu
Aceasta creatiea fost culeasa de Lucian Blaga care s-a apropiat cu interes si delicatete de folclorul romanesctransmisa din generatie in generatie prin viu graisi slefuita in acest proces de alti fauritori de frumos,a dobanditcaracter colectiv,intrunind astfel trasaturile,oricarei creatiipopulare,caracter anonim,oral,colectiv si expresiv.
Textul folcloricse constituie intr-o confesi[...]
DOWNLOAD REFERAT
Textul folcloricse constituie intr-o confesi[...]
Preview referat: Genul liric
Textul folcloricse constituie intr-o confesiune sfasietoare a celui care ravasit sufleteste si impartaseste codrului propriile sentimente exprimate direct si tulburator. Starile lui sufletesti care devin trairi general umane,se dezvaluie treptat,osciland intre durere si deznadejde intre speranta si incertitudine.Sentimentele profunde,exprimarea lor directa potetica si prezenta eului liric,ce-si dezvaluie,adancimile sufletestisunt dovezi concludente ale apartenentei acestei operela genul liric.
Ca specie a genului liric,ea este o doina,pentru ca es caracterizeaza printr-o diversitate de sentimente deosebit de puternice intre care dominant estedorul,caruia I se asociaza jalea si durerea.De aceea productia literara in discutie,prin sentimentul predominant,este o doina de dor,conceputa ca o adresare directa catre codru,implorat sa-l ajute pe cel aflat intr-un moment sufletesc delicat.
Codrul ii este frate nu numai haiducului ci si indragaostitului al carui suflet ravasit isi gaseste alinarea in mijlocul naturii.O serie de patru vocative existente in primele doua versuri,dintre care doua sunt diminutive("codrutule","dragutule")sugereaza tocmai legatura stransa,intima dntre tanarul indragostit si codru. Invocatii patetice isi urmeaza motivarea acesteia caci des-partirea de fiinta iubita determina"supararile","dorul mandrei arzator",pe care ar vrea sa le ascunda si sa le piarda pe cararile codrului("Ia desfati carerileSa-mi duc supararile").
Starea de nelinistesi de ruta sufleteasca a eului liric este marturisita cu aceeasi sinceritate("ca ma face calator")si este cel mai bine conturatade adjectivul arzator,folosit ca valoare stilistica de epitet.Intensitatea acestui sentiment creste insa,el devine mai puternic pe masura ce schimbarile din natura sugereaza implinirea rodnica dobandita prin acumulari succesive din revarsarea binefacatoare a ploii:"ploua,ploua,iarba cresteDorul mandrei ma topeste,ploua,ploua,iarba-n spicaDorul mandrei rau ma strica,Inima mi se despica". « mai multe referate din Romana