Genocidul de la Katyn

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Genocidul de la Katyn

Radiografia masacrului
In martie 1940, interogatoriile au incetat. Kremlinul decisese eliminarea acestor "dusmani duri si inflexibili ai autoritatii sovietice", care "abia asteapta sa fie eliberati pentru a participa activ la lupta impotriva puterii sovietice". Nota Comisariatului Poporului pentru Probleme Interne din 5 martie 1940, semnata Lavrenti Beria si adresata "tovarasului Stalin", considera necesare "examinarea cazurilor" a 15 700 de prizonieri polonezi - militari, membri ai politiei si serviciilor secrete, oficiali ai guvernului, agricultori si industriasi, locuitori din regiunile de frontiera, membri ai diferitelor "organizatii contrarevolutionare de spioni si sabotori" etc. - aflati in lagarele sau inchisorile sovietice si aplicarea "pedepsei supreme: impuscarea".

Propunerea a fost aprobata de Stalin si alti cinci membri ai Biroului Politic, organul suprem al Partidului Comunist: Vorosilov, Molotov, Mikoian, Kalinin si Kaganovici.Organizati in grupuri de cateva sute de persoane, prizonierii au fost preluati de sectiile NKVD din regiunile Smolensk, Vorosilovgrad si Kalinin si executati. Noaptea, cadavrele erau incarcate in camioane, transportate in padurea Katyn si ingropate. Alte "santiere" ale mortii erau la Dergace - o alta zona a parcului forestier, in care se aflau si vilele de vacanta ale lui Vorosilov, Hrusciov, Kaganovici si ale altor membri ai nomenklaturii sovietice -, la Miednoie, langa Kalinin, la Piatihatki, in imprejurimile Harkovului.

Pe 10 mai "operatiunea" era incheiata. Replicile Kremlinului la incercarile familiilor de a afla ce s-a intamplat cu rudele lor au fost nu numai contradictorii, dar si cinice. Intr-o anumita imprejurare, Stalin a afirmat ca prizonierii au fost trimisi la construirea de drumuri, pentru ca, mai tarziu, intrebat de generalul Anders, care trebuia sa organizeze in cadrul Armatei rosii o divizie poloneza, sa-i raspunda ca acestia "au fugit". "Unde?", a intrebat generalul. "Spre Manciuria."

In urma deshumarilor de la mijlocul anilor 90 s-a constatat ca unii dintre prizonieri au fost impuscati pe marginea sau in interiorul gropilor comune, pe care, probabil, fusesera obligati sa le sape. La Dergace, calaii i-au ucis pe prizonieri cu un glont in cap; daca ratau, isi "terminau" victimele cu lovituri de baioneta, bata sau topor. La Miednoie, pentru "a mari productivitatea", Moscova furnizase o instalatie de excavare cu banda rulanta.

"Ai nostri i-au impuscat pe polonezi in 1940. (...) S-a ucis in toate zilele, chiar si pe 1 mai. Cate 250 de oameni pe zi, o luna intreaga. Chiar si pe 1 mai!", marturisea un fost ofiter al NKVD din Smolensk, adaugand ca, dupa indeplinirea "misiunii", au urmat petrecerea - "Cand moscovitii au sfarsit masacrul, au organizat un banchet" - si rasplatirea celor zelosi - un ordin secret din 25 octombrie 1940, semnat de Beria, acorda unui numar de 44 de ofiteri NKVD o prima de 800 de ruble "pentru executarea in mod eficient a sarcinilor speciale".

Potrivit unei note secrete din 1956, semnate de seful KGB din acea vreme, Aleksandr Selepin, si adresata lui Nikita Hrusciov, numarul total al polonezilor ucisi in primavara anului 1940 a fost de 21 857: 4 421 in padurea Katyn, 3 820 in lagarul Starobielsk, de langa Harkov, 6 311 in lagarul Ostaskovo, din regiunea Kalinin, si 7 305 in alte lagare si inchisori din vestul Ucrainei si al Belarusului. « mai multe referate din Istorie