Generalul Antonescu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Generalul Antonescu

La fel cum nu-i un secret alt fapt, anume acela ca in septembrie 1940 a fost nevoit, nu datorita Legatiei germane din Bucuresti, nici ca ar fi fost sprijinit de ostasii tarii, ci datorita camasilor verzi iesite in strada sa accepte transformarea Romaniei in stat national-legionar.

Colaborarea cu legionarii insa a fost de la inceput privita de Antonesti ca o operatiune fortuita si totodata una vremelnica.
Aflam aceasta din doua declaratii: una a lui Ion Antonescu, alta a lui Eugen Cristescu, omul care, ca vedeta a camarilei si sef al S.S.I., a jucat un rol de capetenie in organizarea si declansarea puciului militar antilegionar.

Pentru Antonescu includerea legionarilor in guvemul din 14 / 15 septembrie 1940 a reprezentat o experienta inevitabila. Mai tarziu va declara: "desi eram impins atunci (in noiembrie 1940, dupa executiile de la Jilava), camarilistii si reprezentantii partidelor istorice au facut oarecare eforturi pentru a-l determina pe Ion Antonescu sa formeze un guvern de generali si sa instaureze o dicatatura militara. Neubacher si Fabricius l-au sfatuit sa renunte la un asemenea plan, intervenind pentru aplanarea divergentelor dintre Antonescu si conducerea Legiunii - n.n.) ...

Generalul va spune clar: "Desi eram impins atunci, catre un guvern de militari am gasit totusi ca nu este momentul pentru aceasta. Cunosteam situatia si-mi spuneam ca (legionarii n.n.) vor ajunge la un moment dat cand se vor uza total in fata opiniei publice si va veni divortul dintre mine si ei... "Cu ocazia procesului din mai 1946, omul care se considera cel mai apropiat sfatuitor al generalului in materie de probleme ce priveau securitatea statului - il numim pe seful S.S.I.-ului, Eugen Cristescu - va face cateva destainuiri senzationale.

Printre care si una care arata fara nici o urma de dubiu ca dintru inceputuri proiectele Antonestilor de guvernare, toate convergeau spre gasirea sau chiar inventarea unor pretexte pentru a nu mai imparti puterea cu Legiunea decat numai cu conditia de a fi seful ei si a o transforma intr-un "Front al Renasterii Nationale" de tip armandist.

Cand aceasta nu va mai fi posibil de realizat, gasirea, inventarea unor motive pentru suprimarea Miscarii si scoaterea ei din viata tarii:
" ... oricat s-ar spune ca (Antonescu) a adus la putere Miscarea Legionara - citam din Procesul marii tradari nationale, pag. 175-, dar pentru cine stie sa faca politica in tara aceasta, trebuie sa-si dea socoteala ca Miscarea Legionara fusese umflata de celelalte partide de asa natura incat aceasta formula politica trebuia sa fie expulzata intr-un fel oarecare. Ori o iei si o suprimi total, ceea ce nu se putea atunci ... ori o aduci la guvern si de o maniera oarecare dupa un timp scurt, o suprimi".

Se stie ca imediat dupa abdicarea regelui Carol al II-ea, inainte de formarea guvemului Antonescu-Sima si proclamarea statului national-legionar, intr-o sedinta secreta a grupului de sprijinitori ai generalului Antonescu, cu acea ocazie s-au pus bazele camarilei antonesciene in frunte cu Ica Antonescu, avocatul generalului si "prietenul casei", locotenent-colonelul Al. Riosanu, fost aghiotant al generalului, si Eugen Cristea, politist de cariera, cel care il va inlocui pe Mihail Moruzov la conducerea Serviciului Special de Informatii.

Atunci s-a hotarat colaborarea intr-un cabinet guvernamental cu legionarii, discutandu-se si unele "maniere" cu care sa se incerce nimicirea Miscarii dupa un timp scurt ...
Asa se explica de ce Antonestii priveau dintru inceput colaborarea cu Garda de Fier o "operatiune fortuita si provizorie". Se astepta un moment potrivit, acela dezvaluit de Mihail Sturdza: "siguranta de a avea cooperarea armatei si siguranta consimtamantului, daca nu chiar a cooperarii Berlinului".

Si Miscarea Legionara a considerat provizoriu guvernul prezidat de Ion Antonescu, la care a acceptat sa adere, cu conditia - suna o cronica marxista - "sa detina nici mai mult, nici mai putin decat toate ministerele-cheie, incepand cu vicepresedintia si terminand cu Comunicatiile ..." « mai multe referate din Istorie