Formarea imaginii radiologice

1x punct

categorie: Medicina

nota: 9.63

nivel: Facultate

Pentru obtinerea radiografiei, se foloseste un film fotografic, inchis intr-o caseta izolata fara de lumina ambientala. Expunerea filmului direct de catre radiatia X se face in mica masura (2%), in principal expunerea acestuia fiind facuta de lumina de spectru vizibil generata de foliile intaritoare. Acestea captusesc interiorul casetelor radiologice de ambele parti, fiind formate din folii de pla[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Formarea imaginii radiologice

Pentru obtinerea radiografiei, se foloseste un film fotografic, inchis intr-o caseta izolata fara de lumina ambientala. Expunerea filmului direct de catre radiatia X se face in mica masura (2%), in principal expunerea acestuia fiind facuta de lumina de spectru vizibil generata de foliile intaritoare. Acestea captusesc interiorul casetelor radiologice de ambele parti, fiind formate din folii de plastic impregnate cu saruri ce au proprietatea de a emite lumina vizibila atunci cind sint bombardate cu radiatie X (fenomen de fluorescenta).

Sarurile cele mai folosite sint tungstat de calciu sau "paminturi rare", mult mai eficiente. Cu cit stratul de fluorescenta este mai gros, cu atit casetele necesita mai putina expunere (genereaza lumina mai multa, cu expunere mai rapida a filmului), insa finetea imaginii scade. Exista folii intensificatoare care emit lumina albastra sau verde, filmul folosit trebuind sa fie de acelasi tip cu folia (film sensibil la lumina albastra sau verde) pentru obtinerea unui rezultat cit mai bun. Filmele "verzi", cu casete cu intaritori din paminturi rare ce emit lumina verde necesita timpi de expunere mai scurti (reducind artefactele de miscare) si constante de emisie mai mici (reducind efectele nocive asupra organismului).

Efectul Compton, prin "imprastierea" radiatiei X, determina fotoni cu directie diferita de cea incidenta, cu scaderea contrastului imaginii pe film. Pentru raducerea acestui efect, se interpune intre pacient si film o grila formata din alternanta de benzi fine de plumb si plastic, care vor permite trecerea spre film doar a acelor fotoni X ce au directie incidenta pe film, cei diviati fiind opriti de fisiile de plumb.

Pentru a nu se imprima pe film, grila se misca cu viteza mare, vibratorie in timpul expunerii (grila Bucky). Filmul expus este apoi developat intr-o solutie de revelator si fixat in solutia de fixator, cu spalari intermediare si finala, respectiv uscare. Acest lucru se poate face manual, cu control la lumina inactinica sau antomat, in masini automate de developare.

Din radiografia clasica deriva tomografia plana, o metoda de selectare a unui plan de interes din intregul volum al organismului examinat. Spre deosebire de radiografia simpla, in care tubul de radiatie, pacientul si caseta cu filmul radiologic ramin nemiscate in timpul examinarii, in tomografia plana tubul este solidarizat prin intermediul unui brat de caseta radiologica. Pacientul este situat intre tub si caseta, acestea din urma efectuind o miscare de translatie in jurul unui punct fix ales de examinator, ce se situeaza la nivelul unde se doreste efectuarea planului de sectiune.

Structurile situate anterior sau posterior de planul de rotatie se imprima succesiv in diferite locuri pe film, neproducind o imagine fixa. Singurele structuri care nu se modifica, pastrind aceeasi pozitie si acelasi loc de expunere pe film sint cele din planul de basculare al bratului. Prin ridicarea sau coborirea acestuia, se pot obtine felii la diverse nivele.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.