Focul care se pogoara din cer

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Focul care se pogoara din cer

O enigma pentru stiinta, un miracol pentru cei mai multi dintre oameni si o Minune Dumnezeiasca pentru crestinii ortodocsi, Focul Sfînt care apare la Ierusalim în Sîmbata Pastelui este cunoscut ca cel mai mare dintre toate miracolele lumii.
Aparitia acestuia are loc o singura data pe an, în acelasi timp si în acelasi fel si în aceasi forma de sute de ani.

...

UN MIRACOL ÎN PLINA ZI

Pe mormîntul lui Hristos este ridicata o capela cu doua camere: una mica înaintea mormîntului si una în care se afla locul unde a fost depus trupul rastignit al lui Hristos. Acest loc este centrul evenimentelor miraculoase. În Sîmbata Mare, ziua eveni-mentului, Biserica este asaltata de credinciosi ca în nici o alta zi a anului, în fiecare an sute de oameni nereusind sa intre înauntru, datorita numarului mare de pelerini.

Acestia vin din întreaga lume, dar mai cu seama din Grecia si, în ultimii ani, din Rusia si fostele tari comuniste din Estul Europei. Pentru a reusi sa patrunda în Biserica, multi vin si asteapta sa intre înca din Vinerea Mare. Miracolul are loc în Sîmbata Mare, dar nu la miezul noptii dupa cum se celebreaza de obicei Slujba Învierii si primirea Luminii în celelalte biserici, ci în plina amiaza, la ora 14.

UN MIRACOL NECUNOSCUT ÎN VEST

Interesant este ca miracolul Focului Sfant este putin cunoscut în vest. De ce se întîmpla asa? În bisericile protestante s-ar putea explica ca nu exista o traditie a miracolelor, iar credinciosii nu stiu cum sa abordeze astfel de lucruri, acordînd o atentie scazuta acestui eveniment în propriile mijloace de comunicare. Dar în Biserica Catolica exista o traditie si un larg interes pentru miracole.

Însasi Papa Urban al II-lea (1054) mentiona la cîtiva zeci de ani dupa marea schisma, într-una din scrierile sale, despre aprinderea miraculoasa a cande-lelor ca la o “Porunca Divina”. Totusi de ce în catolicism nu este cunoscut mai mult acest miracol? Explicatia cea mai des vehiculata este: Politica Bisericii. Miracolul se întîmpla doar la data în care Sfintele Pasti sînt sarbatorite de catre Biserica Orto-doxa si fara prezenta autoritatilor de la Vatican, lucru privit în mod firesc cu retinere în cercurile catolice.

ÎNTREBARI ASUPRA AUTENTICITATII MIRACOLULUI

Ca la orice miracol sînt si voci care se îndoiesc de autenti-citatea acestuia. Unii cred ca Patri-arhul are o sursa de foc ascunsa. Altii cred ca într-un fel sau altul este totul doar o forma de propaganda Ortodoxa. Dar aceste critici se confrunta cu numeroase probleme. Una dintre acestea este ca sursele portabile de foc, chibriturile sau brichetele, sînt inventii relativ recente.

Pe lînga aceasta uneori lumina pogorîta în Sfîntul Mormînt dureaza mai mult de cîteva minute. Unii ar putea spune ca acolo se afla o lampa, dar se uita ca, în toate cazurile, atît incinta Sfîntului Mormînt cît si Patriarhul fac obiectul unei perchezitii amanuntite, facuta de persoane ce au o alta religie decît cea crestina. Totusi cel mai mare argument împotriva criticilor nu este marturia Patriarhului, ci a sutelor de pelerini care vad si ei lumina pogorîndu-se în Biserica si a caror lumînari se aprind singure în fata ochilor lor.

O EXPERIENTA CARE SCHIMBA ÎNTREAGA VIATA

Nu se cunoaste în lume nici un alt miracol care sa se întîmple atît de constant si într-o perioada atît de îndelungata de timp precum pogorîrea Focului Sfînt la Ierusalim în Sîmbata Mare a Pastelui Ortodox. Marturii ale manifestarii acestuia se gasesc chiar si în scrieri ale secolului patru. Aparitia miracolului poate fi urmarita de-a lungul secolelor, relatari amanuntite aparînd în multe din jurnalele de calatorie în Tara Sfînta. El este descris la fel în tot acest timp, manifestîndu-se în zilele noastre identic ca în primele secole.

Miracolul apare doar în Biserica Învierii Domnului din Ierusalim, asa cum este numita de catre ortodocsi sau Biserica Sfîntului Mormînt, cum este denumita de catolici si protestanti, locul considerat de catre toti credinciosii crestini ca fiind cel mai sfînt loc de pe pamînt. Biserica Învierii Domnului este ea însasi un loc enigmatic. Teologi, istorici si arheologi considera ca marea biserica se întinde pe un spatiu care acopera locul mormîntului, loc unde s-a petrecut si minunea învierii si o parte a dealului Golgota, pe care a avut loc crucificarea.

În Biserica Învierii Domnului se gasesc altarele a sapte denominatiuni crestine diferite. Aceasta biserica a fost construita de Constatin cel Mare la mijlocul secolului al patrulea, fiind distrusa de mai multe ori de-a lungul timpului, constructia pe care o vedem astazi fiind cea lasata de cruciati.

PUTEREA FOCULUI SFÎNT

Cel mai tuburator si inedit moment legat de Focul Sfînt, ce a ramas de-a lungul timpului în memoria credinciosilor s-a petrecut în timpul ocupatiei otomane, cînd crestinilor orto-docsi nu li s-a permis sa intre în Biserica Învierii. Semnele acestui eveniment se vad si astazi pe una din coloanele de marmura a Sfîntului Mormînt. Legenda spune ca armenii monofiziti, ce doreau ca ei sa fie primitorii Focului Sfînt, i-au mituit pe pazitorii turci pentru a nu-i mai lasa pe ortodocsii greci sa intre în biserica.

În timp ce grecii plîngeau lînga zidurile Bisericii, armenii asteptau încrezatori pogorîrea luminii si primirea Focului Sfînt. Dar Focul Sfînt nu este o minune produsa de o forta oarba, ci de însusi Dumnezeu, ce nu poate fi fortat prin astfel de actiuni, atunci întîmplîndu-se un lucru care i-a lasat pe toti înmarmuriti. Un fulger a pornit din interiorul bisericii si stra-pungînd o coloana de marmura a aprins lumînarea Patriarhului Grec ce astepta în afara Bisericii, lînga zid, pentru a primi lumina de la armeni.

Toti cei prezenti au înteles ca primirea Focului Sfînt prin Biserica Ortodoxa si crestinii ortodocsi este chiar vointa lui Dumnezeu. Evenimentul a fost atît de cutremurator, încît gene-ralul turc, ai carui soldati îi tineau pe ortodocsi afara, a renuntat la mahomedanism si implicit la toate functiile sale convertindu-se, cu toate repercursiunile posibile, la crestinism. Din ziua aceea, ramasa mereu în amintirea credinciosilor, dar si a oficiali-tatilor, turcii nu i-au mai oprit pe crestinii ortodocsi sa primeasca Focul Sfînt. « mai multe referate din Religie