Foametea din 1947 dirijata de PCR

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Foametea din 1947 dirijata de PCR

Incepand cu anul 1945 la calvarul abatut asupra tarii s-a adaugat inceputul unei secete cumplite, care a durat pana la sfarsitul lui 1947. Se parjolea totul, de parca Dumnezeu isi luase fata de la noi. Acest dezastru a fost devastator in special pentru Moldova, unde s-a instalat treptat, treptat, o disperata stare generala de foamete. Sute, mii de familii de moldoveni au apucat drumul pribegiei prin tara pentru a gasi o bucata de paine spre a supravietui. C.F.R. a pus la dispozitie cateva trenuri de circa 40-50 de vagoane de marfa, care transportau familii intregi de tarani moldoveni, lasandu-i prin gari prada deznadejdii si disperarii, doar cu o palpaire de speranta ca vor gasi o paine pentru ei si familie.

Oamenii timpului au numit acele convoaie "trenurile foamei".
La inceputul lunii iulie 1947 am intalnit un asemenea tren in gara Piatra Olt. Cei din vagoane stransesera cum au putut paine si ceva cereale, in saci, gandindu-se ca vor putea duce acasa un sac, doi, cu de-ale gurii. Dar, in gara, am asistat la un spectacol cumplit care m-a descumpanit total, neintelegandu-i sensul. Jandarmii cu baioneta la arma i-au somat pe toti sa coboare din vagoane si sa-si goleasca sacii la capatul peronului. S-a facut o stiva uriasa de paine si cereale. Oamenii disperati plangeau, tipau, copiii urlau, mamele isi despleteau parul de durere, totul luand aspectul unei scene apocaliptice.

Pe fetele desfigurate de oboseala zilelor si noptilor nedormite, sudoarea si lacrimile curgeau siroaie, lasand pe obrajii acoperiti de praf si fum de locomotiva dungi asemenea unor tatuaje macabre.
Convoiul despuiat de ultima bucata de paine atat de greu obtinuta se tara inapoi spre tren, impleticindu-se de foame, durere si deznadejde. Cei mai in putere din convoi ii sustineau sau ii tarau pe cei vlaguiti, care abia isi mai puteau tine pleoapele deschise.

In ochii celor care mai aveau puterea sa priveasca palpaiau licariri de mila si durere, strabatute din cand in cand de flacari de ura ce se rostogoleau peste "oamenii puterii" care, dezbracati de orice sentiment, isi chinuiau semenii, tot romani, in numele disciplinei militare oarbe ce ii supunea unui "ordin" venit de la navalitorii invingatori. Ani in sir m-a urmarit acest sinistru spectacol, al carui sens l-am priceput in anul imediat urmator, adica in 1948, cand l-am aflat tot de la Pavel Pavel.

Iata in rezumat cele relatate de el. "In anul 1947 eram directorul Statisticii. In aceasta calitate am fost intrebat de Directia de Statistica din Paris cum de este posibil ca intr-un stat unitar cum este Romania, in Ardeal sa existe un excedent de populatie de 5%, iar in Moldova sa moara 25.000 de copii. Am incropit un raspuns echivoc, care nici pe mine nu ma satisfacea, cu atat mai putin pe ei, deoarece nu le puteam spune adevarul. Iata-l! Dupa 1944, rusii au dus o politica de smulgere a Moldovei si alipire a ei la Basarabia. « mai multe referate din Istorie