Floarea albastra de Mihai Eminescu - comentariu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Floarea albastra de Mihai Eminescu - comentariu

În structura poeziei se dinsting douã pãrþi structurate pe douã planuri ºi anume:ideea cunoaºterii absolute ( cuprinsã în primele trei strofe) ºi aceea a cunoaºterii terestre (strofele 5-13). Cele douã ipostaze sunt despãrþite de reflecþiile poetului din strofa a IV-a.
Poezia este alcãtuitã sub formã de monolog întrerupt de dialog.
Versificaþia este trohaicã, rima îmbrãþiºatã, mãsura de 7-8 silabe.
În „Floarea albastrã”, Eminescu evocã amintirea unei poveºti ce a eºuat din cauza confuziei bãrbatului asupra cãilor omului de a fi fericit.
Expresivitatea se realizeazã prin figuri de stil ºi imagini artistice.

În aceastã poezie se deosebesc figuri de stil precum metafore:”cîmpii asire”, „întunecata mare”, „piramidele-nvechite”;metafore personificatoare: „izvoare plîng”; epitete : „bolta cea seninã”, „trestia cea linã”, „foi de mure”;aliteraþii: „senina – lina”; asonanþe „ cãldura-gura”; comparaþii: „ca un stîlp eu stam”, „roºie ca mãrul”.
Imagini artistic:vizuale (descrierea naturii ºi autocaracterizarea fetei),auditive („izvoare plîng în vale”, „ºi mi-i spune”), tactile(„mi-oi desface d-aur pãrul /sã-þi astup cu dînsul gura”).

Cele trei epitete „ce frumoasã, ce nebunã dulce floare” cuprinse în versurile exclamative exprimã intensitatea sentimentului. Epitetul cu valoare de simbol „dulce minune” sugerezã cã apropierea de fiinþa iubitã este egalã cu miracolul, astfel încît epitetul devine metaforã.

Pe lîngã figurile de stil, pentru a spori expresivitatea textului, poetul foloseºte un ºir de motive literare cum ar fi: motivul lunii,motivul codrului- care este locul privilegiat pentru împlinirea eroticã; motivul mãrii întunecate ce apare ca matrice a universului,motivul stîncii, izvorului º.a.

Motivul central, care corespunde cu titlul poeziei este „floarea albastrã” care exprimã oboseala cosmicã a celui cãzut din ideal în real, intensitatea trãirii unei tristeþi dilatate cosmic, cãci nici geniul, nici fãptura gingaºã ca floarea ºi purã ca albastrul cerului, nu-ºi gãsesc împlinirea.

„Floarea albastrã” poate fi asemãnatã cu poemul „Luceafãrul” scris de acelaºi poet M. Eminescu întrucît au temã comunã „iubirea ca aspiraþie neîmplinitã”, numai cã în „Floarea albastrã” predominã mai mult spaþiul feeric al naturii,ca loc privelegiat pentru împlinirea visului erotic, iar în „Lceafãrul” predominã spaþiul cosmic.

„Floarea albastrã”,înmiresmatã de tinereþe ºi de graþie, adreseazã invitaþie vicleanã de iubire visãtorului care uitã de viaþa-i fugarã, de cele mai înalte gînduri care-l abstrag, contrapunîndu-i vraja codrului, luminiºul secret- un refugiu pentru sãrutãri, afirmã Constanþa Bãrboi referitor la poezie.

Personal m-a impresionat mult aceastã poezie prin naturaleþea expresivitãþii ºi limpezimea ideilor care produc aproape spontan adeziunea cititorului. « mai multe referate din Romana