Floarea albastra de Mihai Eminescu - comentariu
3x puncte
categorie: Romana
nota: 8.68
nivel: Liceu
În structura poeziei se dinsting două părți structurate pe două planuri și anume:ideea cunoașterii absolute ( cuprinsă în primele trei strofe) și aceea a cunoașterii terestre (strofele 5-13). Cele două ipostaze sunt despărțite de reflecțiile poetului din strofa a IV-a.
Poezia este alcătuită sub formă de monolog întrerupt de dialog.
Versificația este trohaică, rima îmbrățișată, măsu[...]
DOWNLOAD REFERAT
Poezia este alcătuită sub formă de monolog întrerupt de dialog.
Versificația este trohaică, rima îmbrățișată, măsu[...]
Preview referat: Floarea albastra de Mihai Eminescu - comentariu
Poezia este alcătuită sub formă de monolog întrerupt de dialog.
Versificația este trohaică, rima îmbrățișată, măsura de 7-8 silabe.
În „Floarea albastră”, Eminescu evocă amintirea unei povești ce a eșuat din cauza confuziei bărbatului asupra căilor omului de a fi fericit.
Expresivitatea se realizează prin figuri de stil și imagini artistice.
În această poezie se deosebesc figuri de stil precum metafore:”cîmpii asire”, „întunecata mare”, „piramidele-nvechite”;metafore personificatoare: „izvoare plîng”; epitete : „bolta cea senină”, „trestia cea lină”, „foi de mure”;aliterații: „senina – lina”; asonanțe „ căldura-gura”; comparații: „ca un stîlp eu stam”, „roșie ca mărul”.
Imagini artistic:vizuale (descrierea naturii și autocaracterizarea fetei),auditive („izvoare plîng în vale”, „și mi-i spune”), tactile(„mi-oi desface d-aur părul /să-ți astup cu dînsul gura”).
Cele trei epitete „ce frumoasă, ce nebună dulce floare” cuprinse în versurile exclamative exprimă intensitatea sentimentului. Epitetul cu valoare de simbol „dulce minune” sugereză că apropierea de ființa iubită este egală cu miracolul, astfel încît epitetul devine metaforă.
Pe lîngă figurile de stil, pentru a spori expresivitatea textului, poetul folosește un șir de motive literare cum ar fi: motivul lunii,motivul codrului- care este locul privilegiat pentru împlinirea erotică; motivul mării întunecate ce apare ca matrice a universului,motivul stîncii, izvorului ș.a.
Motivul central, care corespunde cu titlul poeziei este „floarea albastră” care exprimă oboseala cosmică a celui căzut din ideal în real, intensitatea trăirii unei tristeți dilatate cosmic, căci nici geniul, nici făptura gingașă ca floarea și pură ca albastrul cerului, nu-și găsesc împlinirea.
„Floarea albastră” poate fi asemănată cu poemul „Luceafărul” scris de același poet M. Eminescu întrucît au temă comună „iubirea ca aspirație neîmplinită”, numai că în „Floarea albastră” predomină mai mult spațiul feeric al naturii,ca loc privelegiat pentru împlinirea visului erotic, iar în „Lceafărul” predomină spațiul cosmic.
„Floarea albastră”,înmiresmată de tinerețe și de grație, adresează invitație vicleană de iubire visătorului care uită de viața-i fugară, de cele mai înalte gînduri care-l abstrag, contrapunîndu-i vraja codrului, luminișul secret- un refugiu pentru sărutări, afirmă Constanța Bărboi referitor la poezie.
Personal m-a impresionat mult această poezie prin naturalețea expresivității și limpezimea ideilor care produc aproape spontan adeziunea cititorului. « mai multe referate din Romana