Fitoterapia - domeniu al medicinei si farmaciei empirice

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Fitoterapia - domeniu al medicinei si farmaciei empirice

Raportarea la scopul medical era aproape permanenta, iar oamenii "cautau plantele de leacc cum cautau izvoarele". Astfel unele plante au fost botezate cu denumiri sugerand virtutiile tamaduitoare atribuite contra diferitelor boli: rigurica, dalac, pojarnita, maselarnita, orbalt, branca, tranji, iarba de soaldina, iarba de lungoare, iarba fiarelor, ciurul zanelor, pana zburatorului, praful strigoilor, coada zmeului e.t.c.

Odata cu numele plantelor s-au insusit si cunostintele asupra rosturilor lor. Dealtfel cultivarea plantelor utile a constituit ocupatia de baza a poporului roman de la formarea sa, ea dezvoltandu-se in stransa interdependenta cu cresterea animalelor. Dar pe langa cunostintele practice privind cultivarea plantelor si prelucrarea variatelor produse agricole, precum si utilizarea celor spontane "s-au mostenit si o multime de obiceiuri, practici magice si credinte in legatura cu plantele.

Cunostintele despre leacuri se mosteneau din mosi stramosi, caci in acele timpuri "nu erau nici doctori, nici farmacii". Multe din plantele erau cunoscute de majoritatea satenilor mai ales "cele folosite in accidente in afectiuni frecvente". Altele erau cunoscute si preparate numai de anumite persoane "specializate" la care se recurgea la nevoie.
In timp culegerea si prepararea leacurilor a fost intregita cu actiuni si formule magice in care era exprimata dorinta de vindecare a bolnavului, de alungare a bolii.

La inceputul acestui secol, D. Bartolomeu si Stefan Bartolomeu publicau lucrarea "Cunoasterea plantelor cu aplicatiuni la medicina populara". Plantele ce pot folosi satenilor pentru "cautarea sanatatii" in care se spunea: "plantele ce pot folosi sateanului cresc si impodobesc livezile si campurile tarii noastre; strangandu-le, uscandu-le si conservandu-le le-ar avea intotdeauna la indemana pentru trebuintele sale, nemaifiind silit de multe ori pentru cazuri usoare de boala, sa alerge la cine stie ce departari pentru a-si procura putina izma, flori de tei, musetel (romanita) etc. ca sa faca ceaiul necesar pentru femeia lui ce este lehuza sau copiii lui ce tusesc".

Si tot in aceasta lucrare se spune"Chiar medicul chemat, va putea sa-si vada povetile mai cu inlesnire puse in practica la acei sateni, ce au stranse si pastrate asemenea plante, iar cei ce n-au, se multumesc numai sa auda povetile medicului, fara a le putea explica".
In tamaduirea bolilor, poporul roman a folosit in primul rand cunostintele medicale empirice acumulate in decursul secolelor. Pierzandu-se legatura cu medicina culta, se pastreaza totusi, intr-o forma vulgara, unele cunostinte din patrimoniul medicinei greco-romane. « mai multe referate din Medicina