Finantarea riscului

5x puncte

categorie: Economie

nota: 9.98

nivel: Facultate

Cei mai multi responsabili de risc din organizatii utilizeaza o abordare de tip cost-beneficiu in managementul riscului: masurile de control sunt extinse pana la punctul in care costul acestora depaseste beneficiile potentiale care s-ar putea obtine in urma evitarii sau reducerii riscurilor. Dincolo de acest punct, controlul riscului devinea prea costisitor; in consecinta, se va apela la solutia f[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Finantarea riscului

Cei mai multi responsabili de risc din organizatii utilizeaza o abordare de tip cost-beneficiu in managementul riscului: masurile de control sunt extinse pana la punctul in care costul acestora depaseste beneficiile potentiale care s-ar putea obtine in urma evitarii sau reducerii riscurilor. Dincolo de acest punct, controlul riscului devinea prea costisitor; in consecinta, se va apela la solutia finantarii riscurilor.Finantarea riscului este o activitate pasiva in comparatie cu controlul. Ea se ocupa de problema acoperirii pierderilor dupa ce acestea s-au produs. Tehnicile de finantare a riscului sunt intotdeauna reactive, adica intra in aplicare dupa ce evenimenul nefavorabil a avut loc (spre deosebire de tehnicile de control al riscului, care sunt in majoritatea lor proactive).

Problemele legate de finantarea riscurilor din organizatie pot fi rezumate prin intrebarea: "cine plateste?". Indiferent daca modalitatile de plata a daunelor sunt planificate sau nu dinainte, cineva va suporta in mod sigur povara financiara a acestora.
Metodele de finantare se grupeaza in esenta in doua mari categorii: retinerea riscului si transferul riscului.
Retinerea riscului este o metoda potrivita mai ales pentru organizatiile mari, cu resurse financiare puternice si pentru care frecventa si severitatea pierderilor si daunelor sunt mai usor de anticipat. Daca pierderile reale sunt mai mari decat cele prevazute, atunci retinerea se dovedeste a fi ineficienta pentru acoperirea respectivului risc.

O forma speciala de retinere a riscului poate aparea in sitiatia in care organizatia respectiva este parte a unui grup: unele riscuri pot fi preluate si finantate de acest grup.Retinerea riscului poate fi pasiva sau activa, inconstienta sau constienta, neplanificata sau planificata.Retinerea este pasiva sau neplanificata atunci cand managerul de risc nu constientizeaza o expunere sau, daca o constientizeaza, subestimeaza impactul ei asupra firmei. Daca riscul respectiv s-a materializat, organizatia va fi implicit responsabila de limitarea si acoperirea consecintelor sale financiare.

Intrucat nici o organizatie nu poate fi sigura ca a identificat toate expunerile la risc, retinerea neplanificata este, pana la un anumit punct, fireasca si poate chiar inevitabila. Ea devine totusi o maniera irationala de a aborda lucrurile daca este generalizata pentru toate expunerile din organizatie.Retinerea este activa sau planificata atunci cand managerul decide in mod constient sa nu transfere un anumit risc, ci sa-l retina. Retinerea planificata poate fi justificata sau nejustificata, in functie de caracteristicile respectivului risc. Nu de putine ori, intreprinderile gresesc fie transferand (asigurand) riscuri minore pentru care tehnicile de retinere ar fi mai simple si mai putin costisitoare, fie retinand riscuri importante pentru care ar fi mai potrivit transferul (asigurarea).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.