Finantarea deficitului bugetar pe cale atragerii disponibilitatilor de la populatie si contabilitatea certificatelor de trezorerie

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Finantarea deficitului bugetar pe cale atragerii disponibilitatilor de la populatie si contabilitatea certificatelor de trezorerie

Referat despre Finantarea deficitului bugetar pe cale atragerii disponibilitatilor de la populatie si contabilitatea certificatelor de trezorerie
Dupã Philippe Jurgensen ºi colaboratorul sãu, în lucrarea lor „Le Trezor et la politique financiere”, în evoluþia sa, Trezoreria publicã a cunoscut trei tendinþe majore: „tendinþa de indentificare, tendinþa de unificare ºi o tendinþã contradictorie cu cele douã, dar prezentã în complexitatea ºi diversitatea funcþiilor sale” .
a) Tendinþa de identificare se manifestã prin aceea cã în mod treptat, dupã multe obstacole, gestiunea fondurilor publice începe sã se desprindã de „caseta” personalã a suveranului, reuºindu-se în acest fel înlãturarea diverselor ingerinþe ale acestuia în fondurile publice.
b) A doua tendinþã în cursul dezvoltãrii sale este unificarea. La început era un numãr mare de case (de bani) particulare, fiecare dispunând de propriile sale resurse pentru a-ºi regla cheltuielile. Puþin câte puþin, a prelevat însã un principiu foarte puternic care face parte din regulile fundamentale ale dreptului bugetar, principiul unitãþii de casã, potrivit cãruia are loc centralizarea tuturor încasãrilor ºi cheltuielilor într-un singur loc, în aceeaºi casã.

Principiul unitãþii Trezoreriei rãspunde grijii pentru fluiditate, mobilitate, în ceea ce priveºte posibilitatea de încasare a tuturor fondurilor publice într-un singur cont, depersonalizãrii acestora ºi interzicerea efectuãrii cheltuielilor directe din încasãri. Unitatea Trezoreriei se concretizeazã prin contul unic deschis (curent – corespondent etc.) la Banca Centralã. La noi, acest principiu al unitãþii Trezoreriei, cel mai bine a fost reglementat prin Legea contabilitãþii publice, din 29 iulie 1929, care prevede obligativitatea efectuãrii ca „venit” a tuturor încasãrilor, faptul cã nici o cheltuialã nu se poate efectua „direct” din încasãri, tezaurul unui oficiu de caserie nu poate conþine decât numerar sau efecte de valoare, ele (caseriile) nu vor pãstra decât sumele strict necesare plãþilor ºi se interzice serviciilor publice de a avea deschise conturi la bãnci particulare, acest lucru constituind o infracþiune.

c) A treia tendinþã de fond este tendinþa de diversificare a funcþiilor. La început, toate aceste operaþiuni centralizate erau în primul rând operaþiuni contabile, dar pe mãsura intervenþiei crescânde a statului în economie, funcþiile Trezoreriei au început sã se diversifice ºi sã creascã în complexitate, astfel cã acestea nu s-au mai asemãnat aproape deloc cu cele care au fost atribuite instituþiei la naºterea sa.
d) În acelaºi timp, în cursul evoluþiei sale, alãturi de tendinþele ce au fost subliniate deja, în organizarea ºi funcþionarea acestei instituþii s-a impus tot mai puternic principiul administrativ care a determinat separarea sarcinilor ºi drepturilor ordonatorului de credite de cele ale contabilului. La noi acest principiu a fost clar exprimat, pentru prima datã prin Legea contabilitãþii publice din 1929, care la art. 9 preciza: „Funcþiile de administrator (ordonator), contabil ºi mânuitor sunt incompatibile între ele; de asemenea li se aplicã dispoziþiile din statutul funcþionarilor publici, respectiv la incompatibilitãþi”.
e) Un alt principiu care s-a impus de-a lungul timpului, a fost cel al „responsabilitãþii personale a administratorului, contabilului ºi casierului (gestionarului)”.

În economia modernã, respectându-se principiile unificãrii organizatorice, ale autonomiei ºi garanþiei operaþiunilor prin separarea drepturilor ºi rãspunderilor dintre ordonatorii de credite ºi contabili, în cadrul procesului de diversificare a rolului ºi atribuþiilor Trezoreriei, statul i-a încredinþat acesteia sarcini ºi acþiuni specifice legate de intervenþia sa în economie. În consecinþã, Trezoreria publicã a apãrut din necesitãþi practice ºi pe baza experienþei ºi a necesitãþilor de zi cu zi, modul de organizare al acesteia s-a perfecþionat ºi se va ameliora continuu, autoritãþile cãutând sã-i stabileascã acesteia cât mai concret ºi eficient obiectul de activitate, scopul, rolul ºi rãspunderea.

1.3 NECESITATEA ORGANIZÃRII TREZORERIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA
Tranziþia la economia de piaþã reprezintã un proces complex ºi de duratã care presupune înfãptuirea unor multiple obiective, printre care un loc important îl ocupã restructurarea economiei naþionale. Aceastã acþiune necesitã importante resurse financiare ºi materiale ale cãror procurare ºi administrare constituie o problemã realmente dificilã, dacã se urmãreºte ºi respectarea unor principii de bazã cu privire la o fiscalitate echitabilã ºi politicã bugetarã corectã.

Pânã în anul 1991, Banca Naþionalã a României asigura emiterea de bancnote ºi monede, gestiona rezerva de aur ºi finanþa industria, comerþul ºi executa bugetul de stat ºi a celorlalte componente ale sistemului bugetar. De asemenea, coordona ºi deþinea monopolul asupra celorlalte patru instituþii bancare: Banca de Comerþ Exterior, care finanþa tranzacþiile cu strãinãtatea; Banca Agricolã, care susþinea financiar cooperativele agricole ºi întreprinderile agricole de stat; Banca de Investiþii, care finanþarea investiþiilor; Casa de Economii ºi Consemnaþiuni, care moboiliza disponibilitãþile bãneºti ale populaþiei.

Reforma din sistemul bancar a determinat structurarea acestuia pe douã paliere: pe de o parte, Banca Naþionalã a României, care începe sã-ºi exercite funcþiile tradiþionale de Bancã Centralã, iar, pe de altã parte, sistemul bãncilor comerciale cãrora le-au fost transferate operaþiunile cu caracter comercial ºi execuþia bugetului public. Noul cadru juridic - „Legea privind activitatea bancarã”, „Legea privind statutul Bancii Naþionale a României” ºi „Legea bancarã” - subordoneazã Banca Naþionalã a României direct organului legislativ al þãrii, fapt ce îi conferã acesteia un grad mai ridicat de independenþã ºi, implicit, condiþiile necesare înfãptuirii politicii monetare ºi de credit a statului.

În aceste condiþii, operaþiunile privind execuþia de casã a bugetelor ºi celorlalte resurse financiare ale sectorului public au fost preluate de Banca Comercialã Românã, Banca pentru Dezvoltare ºi Banca Agricolã.
Banca Comercialã Românã, precum ºi celelalte douã bãnci, organizate pe principii comerciale, au în vedere, în primul rând, desfãºurarea unei activitãþi rentabile, fiind preocupate, în special, pentru organizarea ºi executarea unor servicii ºi operaþiuni aducãtoare de profit ºi mai puþin pentru mobilizarea în mod corespunzãtor a fondurilor publice printr-un control activ ºi eficient asupra activitãþiiagenþilor economici privind calculul, evidenþierea ºi vãrsarea sumelor cuvenite bugetului de stat.

De asemenea, datoritã structurii organizatorice, acestea neavând organe proprii de specialitate în domeniul execuþiei bugetului general consolidat, nu au mai exercitat un control preventiv eficient asupra modului în care plãþile de casã efectuate de instituþiile publice respectau prevederile bugetare aprobate. Existau, de asemenea, probleme cu încadrarea corectã a veniturilor bugetare pe subdiviziunile clasificaþiei bugetare ºi pe bugete componente. În multe cazuri, aceastã încadrare era denaturatã, organele financiare fie cã nu descopereau greºelile efectuate de bãnci, fie cã le identificau la un moment când nu mai puteau face corecturi, fapt ce conducea la raportarea organelor centrale a unor date ºi situaþii nereale privind nerealizarea veniturilor, cu toate consecinþele negative care decurgeau de aici.

Organizarea necorespunzãtoare a contabilitãþii execuþii bugetului general consolidat era cauzatã de inexistenþa unui sistem instituþional adecvat care sã rãspundã corespunzãtor necesitãþilor impuse, de a avea la îndemânã în orice moment o informaþie la zi privind derularea execuþiei bugetare pe bugete componente ºi pe o structurã corespunzãtoare, suficient de analiticã a veniturilor, pe de o parte, ºi a cheltuielilor pe principalele categorii ºi destinaþii, pe de altã parte. « mai multe referate din Astronomie