Filosofia mentalului

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Filosofia mentalului

Socrate. Teza sa cu privire la adevar era ca adevarul este greu de gasit, dar poate fi gasit. El sustinea ca poate scoate la suprafata adevarul latent din oricine si pentru aceasta a elaborat tehnica numita maieutica, "mositul ideilor".Platon. Discipol al lui Socrate. In "Dialogurile" sale, Platon sustinea ca adevarul trebuie sa aiba un temei obiectiv, si nu subiectiv, provenit din acordul mai multor oameni.

El mai spunea ca adevarul despre aceasta lume nu se afla aici, ci in alta lume. Credea ca sufletul este nemuritor, ca poate calatori parcurgind distante foarte mari, pina in lumea ideilor pure, din care se intrupeaza mai apoi. Astfel, adevarurile sunt amintirile sufletului aduse cu el din lumea ideilor pure, iar cunoasterea inseamna de fapt re-cunoastere.Aristotel. Considera ca, in lumea reala, lucrurile nu sunt izolate, ci se afla intr-o permanenta legatura. Era de parere ca adevarul se afla in lumea aceasta, si nu intr-alta. A formulat principiul identitatii, al necontradictiei si al tertului exclus.

Filosofia mintii (a mentalului) este acea ramura a filosofiei care se ocupa cu intelegerea cuprinzatoare si sistematica a ceea ce are experiente subiective (gindeste, simte), a ceea ce are senzatii, perceptii, opinii.Caracterul sistematic: orice studiu care este consistent si coerent este sistematic."ceapa" al Eu-lui:
- zona secretului personal (miezul): zona cu acces interzis pentru ceilalti, care cuprinde ginduri, dorinte, sentimente care ii provoaca S frica, rusine, jena. Continutul zonei are o dinamica anume si astfel ajunge uneori la suprafata, provocind scapari verbale.
- zona intimitatii: zona cu acces limitat (doar pentru persoanele foarte apropiate, iubite) « mai multe referate din Psihologie