Fertilizarea plantatiilor pomicole

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Fertilizarea plantatiilor pomicole

Tipurile de ingrasaminte si dozele de aplicare sunt diferite in functie de felul livezii, zona de amplasare, fertilitatea terenului, regimul de precipitatii sau de irigare, productia prognozata, etc. Dozele mai depind de textura solului, posibilitatile economice, posibilitatile de administrare si numerosi alti factori. Nu putem recomanda doze universal valabile iar o diversificare in functie de variabilele enumerate ar fi imposibila. Ca regula generala, ingrasamintele se administreaza cu putin inainte de consumul maxim si in zona de maxima densitate a radacinilor.Gradul lent de solubilizare al unor sortimente de ingrasaminte si durata lunga de consum induc anumite modificari fata de alte plante.

Ingrasamintele organice se administreaza toamna sau in tot cursul iernii si se incorporeaza prin aratura. Ingrasamintele verzi se incorporeaza cand biomasa a atins valoarea maxima. Ingrasamintele cu azot se aplica de regula astfel: ¼ - 1/3 toamna, dar numai in anii cand nu se aplica gunoi de grajd; ½ - 1/3 primavara cu 15-20 zile inainte de inflorirea pomilor; 1/3 in luna iunie inainte de a declansa diferentierea mugurilor de rod. Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se administreaza toamna in intregime sau ¾ odata cu gunoiul de grajd iar 1/3 in luna iunie la diferentierea mugurilor de rod. Momentul aplicarii ingrasamintelor este diferit in functie de textura solului, panta terenului, alti factori.

Nu este excul ca in conditiile economiei de ingrasaminte acestea sa se fragmenteze in mai multe doze si sa se aplice in vegetatie in fazele de maxim consum, mai ales in solurile cu complex adsorbtiv slab. Ingrasamintele se pot aplica radicular si extraradicular pe frunze sau pe alte organe aeriene.Fertilizarea radiculara se poate face pe intreaga suprafata sau local pe zona radiculara. Fertilizarea pe intreaga suprafata – se recomanda in livezile pe rod, unde sistemul radicular ocupa in intregime spatiul dintre randurile de pomi.

Fertilizarea locala se face in zona de maxima densitate a radacinilor si se face prin numeroase procedee:
- administrarea in benzi de-a lungul randurilor, prin
aplicarea manuala, cu cultivatoare hranitoare sau alte procedee.
- fertilizarea locala sub protectia coroanelor, se recomanda
la livezile tinere sau pe rod din sistemul clasic, la pomii izolati si in alte cazuri.
- fertilizarea pe brazde, recomandata in livezile intensive
este greoaie, dificil de aplicat.
- fertilizarea in santuri circulare sau in gropi dispuse
circular.Aceasta metoda se recomanda la pomii batrani din livezile clasice sau la cei izolati.
- fertilizarea cu pal-injectorul, permite injectarea in zona radiculara a solutiilor de ingrasaminte chimice, eventual must de gunoi de grajd filtrat.Metoda este foarte eficace, intrucat se poate controla eficient amestecul de ingrasaminte solubilizate si dezvolta cresteri viguroase, fructe bine colorate.
- fertilizarea extraradiculara – speciile pomicole asimileaza elemente chimice si cu ajutorul organelor aeriene, funze in primul rand, dar in cantitati mici si prin scoarta respectiv lenticele.

Fertilizarea extraradiculara este foarte necesara cand solul este uscat si absorbtia radiculara este slaba, pe solurile nisipoase cu complex absorbtiv sarac, pe solurile reci, etc. Pentru aplicarea microelementelor sau atunci cand unele microelemente trec in combinatii greu solubile, fertilizarea foliara se impune ca o masura sigura de combatere a carentelor.

Pentru fertilizarea extraradiculara se folosesc:
- solutii cu concentratie slaba de ingrasaminte chimice: uree 0,5 – 1,0 %; sulfat de potasiu 0,5%; solutie diluata de superfosfat 0,5%; fosfat monoamoniacal 0,3-0,5%, etc.
- Ingrasaminte cu microelemente cum sunt: FeSO4, MnSO4, borax, acid boric, molibdat de amoniu;
- Ingrasaminte lichide tip foliar produse de diferite firme comerciale care au raporturi diferite intre N,P,K si anume: F 4:1; F 1:4:1, F 0:1:1.In alte tari sunt formulate ingrasaminte cu o compozitie mai complexa de tip foliar-feed sau wuchsol.

Prima fertilizare extraradiculara se face la 5-6 zile dupa caderea petalelor desi unii autori recomanda si o fertilizare pe ramuri inainte de dezmugurit. A doua fertilizare suplimentara se face la inceputul cresterii fructelor cand nevoia de elemente minerale este maxima.In continuare, fertilizarile foliare se pot repeta la 2-3 saptamani pana cel tarziu la intrarea fructelor in parga.Dupa aceasta faza sunt permise numai tratamente cu substante care imbunatatesc raportul dintre K, Ca si Mg.De regula, se recomanda stropiri cu solutii care contin elementul calciu, eventual unele microelemente. Fertilizarea extraradiculara utilizeaza masinile de stropit din dotare luind precautii pentru evitarea coroziunii.De regula, solutiile utilizate sunt compatibile cu pesticidele si de aceea se pot face stropiri concomitente pentru a economisi energia.Fertilizarea foliara se poate face concomitent si cu irifarea prin aspersiune.Fertilizarea prin irigarea prin picurare este insa recomandata dar ea se incadreaza la fertilizarea radiculara.

Sporurile de productie folosind fertilizarea extraradiculara sunt intre 15 si 30% putand fi mai mari pe solurile nisipoase sau in alte conditii speciale. Costul ridicat al ingrasamintelor, dificultatea aplicarii lor, riscul poluarii apei, solului si al fructelor ne indeamna la prudenta in aplicarea lor. Elementul calauzitor ne va fi fertilizarea pomilor si nu a solului.De aceea, se folosesc doze moderate, fragmentate pe fenofaze si cat mai putin din ingrasamintele chimice pentru a produce fructe cat mai putin poluate. Fructele trebuie sa fie relativ mari, aspectoase, dar repetam, merele nu sant pepeni.Merele de 200-250 g sau 300 g arata o supradoza de ingrasaminte chimice, azot in mod deosebit. Toamna sau iarna, nu vom administra azot intrucat lipsind vegetatia care sa-l retina ajunge cu siguranta in apele freatice ca azotati sau azotiti care sunt foarte toxici pentru organismul uman.

Ingrasamintele organice, ingrasamintele verzi, constituie o alternativa sigura pentru promovarea unei pomiculturi ecologice. In acelasi scop, in Franta anumite ingrasaminte chimice se formuleaza granulat sau pastilat, ele se solubilizeaza numai la o anumita temperatura corelata cu activitatea radiculara maxima si treptat pe o perioada indelungata de timp. « mai multe referate din Biologie