Felix Sima - caracterizare
2x puncte
categorie: Romana
nota: 9.84
nivel: Liceu
Felix Sima deschide romanul prin descrierea casei, privită prin ochii săi și îl încheie cu aceeași imagine a clădirii văzută din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune în centrul narativ al acțiunii formarea personalității lui Felix, de aceea poate fi considerat un bildungsroman. Felix este cel care introduce cititorul într-o lume necunoscută, de care ia act prin imaginile reflectate, în con[...]
DOWNLOAD REFERAT
Preview referat: Felix Sima - caracterizare
Intriga romanului pornește în momentul când Felix vine în casa lui moș Costache și intriga e cât se poate de simplă: băiatul o iubește pe Otilia, fiica vitregă a lui moș Costache pe care o răsfață Pascalopol și, deci e gelos pe Pascalopol. În linii mari cam astfel ar sta lucrurile.
Romanul începe acolo unde se sfârșește drumul lui Felix. Acesta cutreieră Bucureștiul, găsește într-un final casa lui Costache Giurgiuveanu și pătrunde în curte. Urmărindu-și personajul în timp ce-și caută ruda, autorul observă: „tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau aer bărbătesc și elegant. Fața îi era juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă”. Băiatul are de la început un accentuat aer de feminitate. E dezorientat, căutând cu multă nesiguranță numerele caselor.
Elementele caracterizării urmăresc linia clasică, pornind de la înfățișarea exterioară către interiorul sufletesc, autorul vizând o relație strânsă între exterior și interior. El este „un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrșcat în uniforma de licean „ce” intra în strada Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiză în mână, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mână-ntr-alta”.
Grija constantă pentru biografia personajelor sale face pe G. Călinescu să-i fixeze încă de la început, lui Felix, un fel de fișă biografică: „Se numea Felix Sima și sosise cu o oră înainte în București venind de la Iași, unde fusese elev în clasa a VIII-a Liceului Internat. Sfârșise liceul, trecând și examenul de capacitate și acum venea în Bucureștui la tutorele său, Costache Giurgiuveanu”.
Tânărul e studios, s-a dedicat cărților și lumea lui adevărată e lumea știiței.
Primul contact cu familia Giurgiuveanu îl face chiar în seara sosirii. La masa de joc se aflau aproape toate personajele ce vor evolua ulterior în roman. „În odaia înaltă, încărcată de fum des și înțepător de tutut” ca o „covertă de vapor pe Marea Nordului”, Felix face cunoștință cu membrii familei Tulea și cu Pascalopol. Pentru Felix, Otilia este un inițiator, un intermediar între el și ceilalți: Otilia e „amortizorul” contactului prea dur cu o realitate de cele mai multe ori ostilă.
Față de primirea ciudată, chiar ostilă a bătrânului, primirea sinceră, căldura cu care-l trădează Otilia îl impresionează. De la început sufletul lui întreg se concentrază în direcția aceasta, și pentru că fata este atentă la tot ce face. Felix are repede înclinația de a lua în stăpânire pe Otilia, o stăpânire protectoare însă.
Autorul fixează imediat statutul lui Felix față de celelalte personaje, iar schema evoluției odată fixată, personajul nu face decât să o urmărească, îmbogățind-o cu noi fapte.
Atitudinea familiei Tulea față de el se va observa din prima scenă, cea a prezentărilor.
Aglae îl privește cu austeritate, văzând în el încă un posibil pretendent la averea bătrânului. E încrezătoare în cariera pe care băiatul se străduiește să și-o facă. Convingerile ei pe care să le însușească toată lumea sunt ca „medicina, cere an mulți – urmă Aglae, trântind cu ciudă o carte – , cheltuială, întreținere. Un orfan trebuie să-și facă acolo repede o carieră, să nu cadă pe capul altuia.
Tonul cu care fu pronunțat cuvântul „orfan” și chiar cuvântul însuși pe care nu-l mai folosise nimeni în legătură cu el, jigniră profund pe Felix.
– Vai, ce spui, tanti Aglae. Felix nu cade pe capul nimănui, reproșă Otilia”.
Băiatul e complexat de situația lui de orfan și orice aluzie îi trezește o puternică revoltă. Ceilalți văd în lipsa părinților o infirmitate. Otilia însă îl protejează din primele momente. Otilia devine întruparea feminității. Gesturile ei față de Felix sunt un amestec de căldură și maternitate: „spre a se încredința de supunerea tânărului, Otilia se așeză pe canapea foarte aproape de el și-i întinse cu mâna, ca unui copil, una din prăjituri. Într-adevăr, îi era foame. Otilia nu slăbi vigilența până nu sfârși prăjitura, apoi i-o întinse și pe cealaltă. Cu brațul stâng trecut repede pe după brațul drept, aștepta și părea foarte mulțumită”.
Grija ei amestecă la un loc gingășia și candoarea. „– Doamne! zise ea, nu știu unde să te culc. Am uitat să spun să-ți pregătească o cameră ”. Rezolvarea o găsește tot ea: Felix va dormi o noapte în camera ei.
Camera Otiliei devine un tărâm al visului și al misterului feminin. Felix descoperă fiecare detaliu cu uimire dar și cu curiozitate.
După ce cunoaște, surprins preocupările fetei pentru literatură, după ce studiază în amănunt camera Otiliei, „Felix se lăsă pe marginea patului, neîndrăznind încă să profaneze cu somnul său acest ascunziș feminin.”
Deja prima noapte în casa lui moș Costache stă sub semnul visului și al imaginii fetei: „Prin minte i se perindau toate întâmplările din cursul acestei seri ciudate, figura spână a bătrânului, scările scârțâitoare, chipurile din odaie.” „Felix se lăsă în voia brațelor și se cufundă cu ele în visuri”.
Față de cei din clanul Tulea, trăind în strâmtoarea unor meschinării zilnice, Felix și Otilia sunt atrași de felurite preocupări intelectuale. Existența lor, a fiecăruia în parte, aproape nici nu se intersectează cu a celorlalți membrii ai familiei.
Sentimentul de gelozie față de Pascalopol, moșierul tomnatic, cu o cultură aleasă, ce stăruie mereu în preajma Otiliei, o gelozie încă nedefinită, dar mocnind în străfunduri, toate acestea îl fac pe Felix să-l privească pe domnul „gras” cu aversiune:
„– Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix.
Fata ridică o privire indignată asupra-i.
– Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr e cam gras – recunoscu ea gânditoare –, am să-i spun să slăbească.
– Este tot un unchi? se hazardă Felix cu jumătate de gură.
– Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e prieten... al lui papa.”
Mai târziu, când Pascalopol vine să o ia pe Otilia la teatru, Felix urmărește îndeaproape scena: „Ceea ce izbi pe Felix, care privea din chioșc, fu nu veselia volubilă a Otiliei, cât satisfacția reținută a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne.”
Otilia este pentru el „un factor feminin care-i lipsise”, „o prietenă de vârsta lui” și de aceea i se pare curioasă înclinația ei pentru un om în varstă. Refugiul lui Felix este lectura. „Era plăcerea lui cea mare, pe care și-o satisfăcea cum putea, împrumutând cărți sau, când avea bani, cumpărând. În odaia pe care și-o păstrase în casa de pe strada Lăpușneanu, avea de pe acum o mică bibliotecă”. « mai multe referate din Romana
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Quiz: Romania la Campionatul Mondial de Fotbal
Testul Cupei Mondiale de Fotbal
Testul regulilor din fotbal
Testul fanilor Marvel