Extinderea catre est a uniunii europene

2x puncte

categorie: Diverse

nota: 7.92

nivel: Facultate

     Īn epoca moderna Europa a reprezentat centrul lumii. De aici s-au lansat principalele curente, de aici au plecat marii exploratori, aici s-a inventat parlamentarismul. Razboaiele mondiale au slabit forta continentului, facānd posibila ascensiunea Statelor Unite ale Americii (care chiar daca s-au implicat īn razboi, nu au suferit distrugeri teritoriale si nici nu le-a fost afectata economia īn[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Extinderea catre est a uniunii europene

     Īn epoca moderna Europa a reprezentat centrul lumii. De aici s-au lansat principalele curente, de aici au plecat marii exploratori, aici s-a inventat parlamentarismul. Razboaiele mondiale au slabit forta continentului, facānd posibila ascensiunea Statelor Unite ale Americii (care chiar daca s-au implicat īn razboi, nu au suferit distrugeri teritoriale si nici nu le-a fost afectata economia īntr-o foarte mare masura. Pentru urmatoarea perioada puterea lumii a fost īmpartita īntre SUA si URSS īn asa numitul razboi rece, Europa ramānānd pe un plan secund.

     Īn conditiile īn care, dupa caderea comunismului Rusia si-a pierdut statutul de putere mondiala (si īi va fi tot mai greu sa-l recupereze, datorita situatiei economice precare īn care se afla si datorita pierderii anumitor republici importante), statele asiatice (China, Japonia) se dezvolta tot mai mult, SUA īsi consolideaza puterea mondiala jucānd un rol din ce īn ce mai important īn conducerea lumii, era necesar ca Europa sa īnceapa un proces de autodefinire si de autoafirmare.

     Cursa economica este cea īn care sunt implicate azi majoritatea statelor lumii, SUA, Europa si Japonia fiind cele trei superputeri economice. Cine va detine suprematia economica este clar ca va conduce lumea. Este bine de precizat faptul ca nici un stat nu mai poate face fata singur problemelor dezvoltarii contemporane, este si motivul pentru care vorbim de regiuni economice. Exista trei astfel de regiuni, care au fiecare cāte o locomotiva: Uniunea Europeana cu Germania, NAFTA cu SUA si Asia - Pacific cu Japonia. Capacitatea acestei locomotive este cea care asigura puterea de īnaintare a īntregii regiuni. Este si motivul pentru care Z. Brzezinski afirma ca fara Germania si Franta, Uniunea Europeana nu mai poate exista.

     Prin decizia de extindere a Uniunii Europene luata la Helsinki, Europa a inaugurat un nou model de dezvoltare bazat nu pe potentialul unei tari, ci pe cel al unei īntregi regiuni geografice. A trecut de la un proces preponderent economic, la unul preponderent geopolitic, dictat de realitatile actuale.

     Integrarea fostelor tari socialiste īnsemnānd luarea acestora din sfera de influenta a Rusiei, dar si o īncercare de supradimensionare a spatiului detinut, de crestere a puterii (daca judecam lucrurile pe termen lung). Toate acestea se justifica prin prisma presiunii pe care o cunoaste Uniunea Europeana īn competitia economica cu celelalte centre de putere.

      Pozitia geografica si geopolitica a tarilor invitate la negocieri este foarte importanta. Astfel Lituania, Letonia si Estonia (ultima invitata deja din anul 1998) izoleaza Rusia, taindu-i accesul la Marea Baltica (portiunea ramasa acesteia este mult prea īn nord, unde ghetarii īngreuneaza navigatia īn cea mai mare parte a timpului). Se stie foarte bine ca atunci cānd Rusia a avut capitala la Petrograd si iesire la Marea Baltica, ea a fost o tara prospera, mult legata cu Occidentul, liberala si deschisa schimburilor. Ori pierderea Republicilor Baltice din sfera ei de influenta o condamna la īnchistare si la regres economic. Aderarea Romāniei, Bulgariei si a Turciei la Uniunea Europeana este de natura sa izoleze de tot Rusia, prin īntreruperea accesului acesteia la Marea Neagra (Ucraina nefacānd parte din CSI). Īn aceste conditii ea nu va mai putea sa joace un rol important īn aceasta zona. Este motivul pentru care politicienii rusi nu agreaza Occidentul, orientāndu-si realizarea de aliante spre Asia. Acest lucru este de o potriva periculos daca tinem cont de faptul ca Rusia detine un teritoriu important īn Eurasia si ca o alianta a acesteia cu China sau Japonia este de natura sa īngrijoreze Europa. Masuri īn acest sens s-au luat, Uniunea Europeana īncercānd īn permanenta realizarea de contacte cu Rusia pentru a preīntāmpina constituirea unei noi puteri. Din pacate Rusia nu s-a īmpacat īnca cu gāndul ca nu mai este un imperiu, nostalgia dupa acesta fiind īnca prezenta. Iata de ce decizia de aderare la Uniunea Europeana a tarilor foste socialiste este foarte importanta, chiar daca acestea īnca nu sunt pregatite din punct de vedere economic.

      Turcia este unul dintre statele pivot ale lumii, de origine islamica. Importanta lui strategica este foarte mare. Este situat la o rascruce de civilizatii, religii si rute comerciale. Ea este cea care vegheaza strāmtorile Bosfor si Dardanele, asigurānd echilibru si stabilitate īn S-E Europei. Aflarea Turciei īn sfera de influenta a Uniunii Europene da posibilitatea acesteia de a exercita si o oarecare influenta īn lumea islamica, dar acest lucru ramāne de vazut (cum se va īmpaca Europa cu fundamentalismul islamic). Poate va reusi o temperare a acestuia prin oferirea alternativei unei economii prospere. Prin Turcia, Uniunea obtine o importanta punte de legatura cu Asia si cu Orientul Mijlociu.

     Au fost chemate la negocieri de asemenea Malta si Cipru (ultima īn 1998). Decizia īn ceea ce le priveste este justificabila tot din punct de vedere geopolitic (desi economiceste ele stau mai bine decāt Romānia, Bulgaria sau Turcia). Īn teoria zonei pivot, Mackinder spunea ca Anglia va fi īn Mid Ocean o Malta la o alta scara. Din acesta afirmatie putem deduce cāt de important este, pentru cineva care doreste sa domine Marea Mediterana, sa aiba īn sfera lui de influenta Malta. Datorita pozitiei geografice (īntre Sicilia si tarmul Africii), Malta poate conferi nu doar avantajul de a domina marea ci si acela de a avea influenta īn continentul african. Ea poate constitui si un fel de refugiu (ceea ce īnseamna "malta" īn feniciana). Ea a fost stapānita pe rānd de cartaginezi, de romani, de bizantini si de arabi, pentru ca īn final sa devina colonie engleza, devenind cea mai importanta baza navala si aeronavala britanica. Importanta ei a fost recunoscuta deci īnca din antichitate, Uniunea Europeana neputānd ignora acest fapt. Cipru este si ea o tara cu o pozitie geografica strategica (īn bazinul rasaritean al Marii Mediterane, aproape de Turcia), īntre Europa, Asia Mica si Africa de Nord. Este de asemenea o tara rāvnita de marile imperii (Egipt, Asiria, Persia, Macedonia, Roman, Bizant, Arab si Englez). De aici se poate controla nu doar Africa ci si Asia Mica, influenta Uniunii Europene putānd ajunge si aici. Era de asteptat ca un stat aflat sub influenta greaca si turca (īn partea de nord) sa fie chemat si el la negocieri avānd īn vedere ca si Turcia a fost invitata, iar Grecia este membra din 1981. Poate acum problema controlului asupra Ciprului (dintre Grecia si Turcia) va fi rezolvata.

     Slovacia a fost chemata si ea la negocieri, Cehia, Polonia, Ungaria si Slovenia fiind invitate din 1998. Cu aceasta ultima aderare Uniunea Europeana va avea pana īn 2025, 28 de membrii, adica va cuprinde toata Europa cu exceptia Norvegiei, Elvetiei si a statelor create din fosta Iugoslavie (mai putin Slovenia). Populatia Uniunii va numara 500 milioane, ceea ce va reprezenta o crestere de 30 % . Daca avem īn vedere afirmatia lui Simion Mehedinti, si anume ca "puterea natiunilor creste si scade precum creste si scade populatia lor" , decizia de extindere teritoriala a Uniunii Europene īsi gaseste īnca o justificare. Puterea ei va creste nu doar datorita numarului de populatie marit ci si ca urmare a teritoriilor īnglobate (se cunoaste formula lui Ray Cline, care spune ca puterea perceputa este data si de populatie si teritoriu, nu doar de puterea economica, militara, de planificare si de vointa).

      Europa secolului al XXI- lea trebuie sa fie o Europa care sa nu se mai sfāsie, care sa fie competenta pe plan mondial, sa fie o adevarata putere si sa aiba un rol puternic de jucat īn ordinea lumii, nu sa stea pasiva fara sa poata face nimic (asa cum s-a īntāmplat atunci cānd NATO a decis sa intervina īn Kosovo). O decizie īn acest sens a fost luata la summitul de la Helsinki, cānd s-a decis ca pāna cel tārziu īn 2003 sa se creeze o forta europeana īn scopuri umanitare si de mentinere a pacii. Trei organisme urmeaza sa fie create pentru realizarea acestui deziderat: o comisie politica de securitate, o comisie militara si un stat major (care sa ofere expertiza).

     Uniunea Europeana s-a creat initial pe considerente economice dar ea nu a pierdut niciodata din vedere aspectul politic. Chiar atunci cānd s-a īnfiintat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (īn 1950), īn afara de libera circulatie a carbunelui īntre Franta si Germania, Uniunea mai asigura si "prezervarea pacii" īntre cele doua state. Prin decizia de aderare a tarilor din Estul Europei la Uniunea Europeana, caracterul geopolitic a primat īn fata celui economic (realizabil si el dar pe termen lung). Ceea ce face sa existe pareri contradictorii cu privire la aceasta aderare oarecum fortata, este faptul ca pendulul economic al Uniunii nu a avut aceeasi frecventa de miscare cu cel politic. Daca din punct de vedere politic, asa cum am aratat, decizia este binevenita si īn interesul viitorului Uniunii ca putere mondiala, din punct de vedere economic nu putem afirma acelasi lucru. Exista deja un decalaj considerabil īntre statele foste comuniste (chemate la negociere īn 1998) si tarile membre, chiar si īntre statele membre existau diferente (spre exemplu īn prezent PIB-ul Poloniei īl depaseste pe acel al Greciei). Deci, era nevoie mai īntāi de timp, de un ragaz care sa-i permita Uniunii sa asimileze noile tari membre, sa īnlature decalajele, sa faca anumite restructurari institutionale si sa-si rezolve problemele deja existente (cu anumite tari membre care nu mai tineau pasul cu liderii). Economiceste, Uniunea Europeana absorbind tari mai putin pregatite, risca sa-si diminueze viteza de īnaintare, sa piarda timp si pozitii cāstigate cu greu. Totusi la Helsinki s-a decis: sunt invitate la negocieri din 2000 īnca sapte tari a caror economie este īn decalaj nu doar fata de statele membre ci si fata de cele invitate īn 1998: Polonia, Cehia, Ungaria etc. Misiunea Europei va fi de doua ori mai grea pentru a ajuta aceste tari sa-si redreseze economia. Īntrebarea este de ce? Raspunsul este simplu: avantajele pe termen mediu si lung, acestea fiind singurele care conteaza. Extinderea Uniunii Europene spre est aduce deci īn prim plan disputa īntre adāncirea si largirea integrarii. Este clar ca īn conditiile largirii actuale a Uniunii, cursa mondiala poate fi momentan pierduta de Europa īn favoarea celorlalte regiuni Asia-Pacific si NAFTA.

     Fostul ministru de externe al Frantei, Jean-Franēois Poncet īsi punea īntrebarea legat de viitorul Europei: "spatiu economic sau putere mondiala". Se pare ca Uniunea vrea sa fie si una si alta. Pentru a deveni putere mondiala Uniunea Europeana trebuie sa-si īntareasca institutiile, sa aiba o moneda comuna (ceea ce s-a īntāmplat deja), o diplomatie comuna si o aparare comuna. Toate aceste deziderate s-au avut īn vedere la Helsinki, spre a fi realizate īntr-un viitor apropiat.

      Anumiti politicieni au adoptat, de mai multa vreme, pozitii defavorabile constituirii Europei ca putere mondiala care sa concureze America. Charles de Gaulle si Margaret Thatcher sunt unii dintre acestia. Ei sustin faptul ca, constituirea unui superstar european ar genera o lume mai periculoasa, cu blocuri de putere aflate īn competitie. Viziunea aceasta este sintetizata īn formula "Europa ca la carte sau Europa cu geometrie variabila". Aceasta ar īnsemna ca statele componente si-ar putea alege politicile īn functie de scopul lor imediat, īn cadrul unor institutii mai mult simbolice. Acest deziderat este īnsa iluzoriu deoarece istoria ne-a demonstrat ca, Comunitatea Europeana a evoluat īntr-o directie supranationala, pe trei paliere de integrare: realizarea uniunii monetare, integrarea politica si militara si elaborarea unei politici interne si de securitate sociala comune.

     Uniunea Europeana trebuia sa-si supradimensioneze teritoriul datorita pozitiei geopolitice īn care se afla. Alt argument īn favoarea summitului de la Helsinki poate fi faptul ca, īn domeniul cercetarii nici o tara europeana oricāt de dezvoltata ar fi ea, nu poate rezista concurentei de peste ocean decāt daca si-ar realiza proiectele īn colaborare cu alte state membre. Nivelul cheltuielilor facute pentru cercetare nu este mai mic, dar alocarile se fac dispersat. Acest lucru nu poate decāt sa duca la accentuarea decalajului dintre Europa si celelalte zone. Doar o Europa supranationala poate face fata evolutiei tehnologice care are loc la ora actuala īn lume cu viteze foarte mari. Tarile foste socialiste pot fi folosite si ele īn acest sens, deoarece au pe de o parte forta de munca calificata si ieftina, iar pe de alta parte acest demers ar asigura noi locuri de munca.

     Alt argument pentru extinderea europeana se refera la primirea la negocieri a unor state de religie musulmana sau a unor tari aflate din punct de vedere geografic la confluenta acestor civilizatii. In prezent fundamentalismul islamic cāstiga teren. In plus aceasta religie este prezenta īn: tarile Magrebului (semnal īngrijorator deoarece Algeria a fost o tara īn principal francofona, statele din Magreb fiind sub influenta Europei), īn Franta unde exista circa 5 milioane de islamisti (fiind a doua religie dupa cea crestina) si sa nu omitem faptul ca, s-au creat doua state islamice īn Europa ca urmare a destramarii Iugoslaviei si a razboaielor etnice care au avut loc aici. Iata ca Europa trebuie sa fie unita si pentru a face fata acestei presiuni (īn conditiile īn care populatia Europei īnregistreaza spor negativ de crestere, iar cea din lumea islamica este īntr-o continua crestere). Pericolul unei migratii din acest sens este cu atāt mai iminent. O Uniune extinsa pāna la Turcia, Malta, Cipru, Slovenia va avea un alt cuvānt de spus.

     Un alt argument pro extindere a Uniunii Europene este acela ca, SUA joaca un rol din ce īn ce mai important īn lume. De aceea sunt temeiuri adānci pentru ca Europa sa devina o adevarata putere mondiala, cu institutii proprii de aparare. Doar asa ea va putea face fata procesului de globalizare si va influenta īn mod real viata economica internationala. Īn literatura de specialitate s-a discutat foarte mult asupra īntrebarii: cui va apartine secolul urmator, Americii sau Europei ? Multi autori l-au considerat un secol al Pacificului (oceanul viitorului, locul unde se vor confrunta marile puteri, maritime si continentale), deoarece alte state importante: China si Japonia se īntrevad ca vor deveni mari puteri. Altii īl considera al doilea secol american, datorita avansului tehnologic pe care īl detine SUA īntr-un domeniu de maxima importanta: sfera informatica. Este adevarat ca exista si analisti care opteaza pentru o influenta europeana īn acest secol. Doar evolutia geopolitica a lumii ne va putea raspunde. Samuel Huntington este de parere ca "sceptrul de lider mondial" detinut de America va trece īn māna Uniunii Europene daca: aceasta va realiza coeziunea politica īntre tarile membre, va dispune de populatia necesara (fapt realizabil prin decizia luata la Helsinki), va avea resursele si bunastarea economica necesare (tarile din estul Europei detin importante bogatii naturale, care pot fi exploatate), va avea tehnologia necesara (posibil īn conditiile īn care statele vor coopera īntre ele) si va avea forta militara reala si potentiala (deziderat realizabil pana īn 2003). Dupa cum observam multe dintre aceste conditii sunt posibil de realizat, atunci de ce sa nu speram ca Europa va deveni o putere mondiala? Acelasi autor mai spune ca Japonia, SUA si Rusia s-au specializat īn investitii, īn consum si īn arme, īn vreme ce Europa a realizat un echilibru īntre aceste trei domenii (investeste mai putin, consuma mai putin si se īnarmeaza mai putin). Huntington conchide astfel: "daca secolul urmator nu va fi american, atunci este foarte probabil ca va fi european".

     Paul Kennedy ne avertizeaza asupra pericolelor catastrofale care s-ar produce daca unificarea nu s-ar realiza. Faptul ca s-a creat acesta uniune economica a dus īn primul rānd, la disparitia granitelor dintre tari. Ori Kennedy ne avertizeaza tocmai asupra costurilor care ar fi fost imense daca aceasta comunitate nu ar fi existat (costul legat de tranzactiile de schimb dintr-o moneda īn alta, costul referitor la timpul pierdut la granita, costul legat de obtinerea de vize, costul legat de īngreunarea tranzactiilor comerciale etc).

     Decizia de extindere a Uniunii Europene este categoric una politica. Prin īnglobarea noilor state ea va putea sa controleze Marea Neagra cu strāmtorile Bosfor si Dardanele precum si Marea Baltica, deci va detine principalele rute comerciale din zona, extinzāndu-si zona de influenta (cum de fapt am precizat deja).

     Uniunea īsi va putea valorifica anumite avantaje din aceasta integrare si pe termen scurt. Ma refer la extinderea pietei de desfacere, la importul de materii prime si la exportul de produse cu un grad īnalt tehnologic.

      Totusi avantajul principal este acela pe termen lung si anume cel politic. Cāt de repede va reusi Uniunea Europeana sa īnlature decalajele economice dintre tarile membre si cāt de repede va realiza reforma institutionala ramāne de vazut. Oricum, de acest lucru depinde ramānerea ei īn cursa pentru cāstigarea suprematiei de putere mondiala pentru secolul al XXI- lea.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Diverse

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.