Evolutia situatiei demografice in lume si in Republica Moldova

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Evolutia situatiei demografice in lume si in Republica Moldova

Referat despre Evolutia situatiei demografice in lume si in Republica Moldova
Potrivit aprecierii demografului francez Daniel Villey, ,,statistica ºi demografia sunt nedespãrþite, ele s-au nãscut în aceeaºi zi: ziua primului recensãmînt”. Dupã recensãminte a apãrut cea de-a doua sursã informaþionalã, statistica stãrii civile, care a jucat un rol important în apariþia demografiei. Sub formã de registre parohiale, aceastã evidenþã, introdusã în secolul al XVI-lea, consemna naºterile, decesele ºi cãsãtoriile. In Anglia aceste înregistrãri au cunoscut o mare dezvoltare, în special datoritã epidemiilor de ciumã. Din 1629 au fost incluse cîteva elemente noi, cu precizarea bolii ºi cauza decesului.

Prelucrînd materialul din asemenea liste, John Graunt a elaborat celebra sa lucrare, ,,Observaþiile naturale (biologice) ºi politice (sociale) pe certificatele de mortalitate mai ales cu referire la guvernare, religie, tradiþii etc.”. Aceastã lucrare marcheazã constituirea demografiei ca ºtiinþã datoritã analizei ºtiinþifice de mare ingeniozitate pe care o întreprinde autorul ºi care-i permite sã stabileascã regularitãþi ºi legitãþi în producerea unor fenomene demografice cum este mortalitatea, sã foloseascã metode de estimare a populaþiei, sã facã predicþii pe baza unui material statistic relativ redus, sã intuiascã caracterul dual al fenomenelor demografice, biologic ºi social. Acolo unde informaþia era insuficientã sau lipsea cu totul, Graunt a fãcut apel la eºantioane care i-au servit drept bazã pentru diferite estimãri.

El a elaborat primele ,,tabele de viaþã” (,,tabele de mortalitate”) ºi a fãcut unele din cele mai timpurii evaluãri ale mãrimii ºi tendinþelor populaþiei Londrei. Secolul al XVIII-lea se caracterizeazã prin dezvoltarea demografiei ºi statisticii, printr-o tendinþã de autonomizare a ambelor discipline, prin dezvoltarea teoriei probabilitãþilor de care beneficiazã ºi statistica ºi demografia. Este perioada dezvoltãrii tabelelor de mortalitate, a diferitelor teorii despre populaþie, a formulãrii ,,legilor de mortalitate”, a abordãrii problemelor raportului dintre populaþie ºi economie. In secolul al XVIII-lea apar ºi teorii despre populaþie care culmineazã cu cea a lui Thomas Malthus. In lucrarea sa principalã, ,,Eseu asupra principiilor populaþiei”, încearcã sã stabileascã o ,,lege a populaþiei”.

Malthus a formulat cel dintîi corelaþia demo-economicã sub forma faimosului raport dintre creºterea în progresie geometricã a populaþiei ºi creºterea în progresie aritmeticã a mijloacelor de subzistenþã, elaborînd totodatã, în cadrul doctrinei sale, un ansamblu de mãsuri de politicã demograficã desemnate astãzi generic cu numele de ,,malthusiene” sau ,,antipopulaþioniste”. Meritul lui Malthus constã în faptul cã a pus faþã în faþã variabila demograficã cu cea economicã, problemã care a rãmas un bun cîºtigat deopotrivã pentru economia politicã cît ºi pentru demografie, constituind în prezent o preocupare de cea mai mare actualitate sub forma raportului dintre ,,creºterea economicã” ºi ,,creºterea populaþiei”.

In secolul al XIX-lea se contureazã diferite ºcoli naþionale de demografie; apar noi discipline înrudite cum ar fi sociologia ºi biologia, se dezvoltã genetica. Amintim pentru aceastã perioadã pe germanul Gustav Zeuner, pentru tabelele de mortalitate ºi pentru reprezentãrile grafice ale variabilelor demografice, Richard Backh, pentru contribuþia adusã la perfecþionarea tabelelor de mortalitate, dar mai ales pentru faptul cã este primul care, în 1884, a formulat indicele net al reproducþiei, indice dezvoltat peste cîteva decenii de demograful Robert Kuczynski (,,indicele Backh-Kuczynski”). El a elaborat studii privind fertilitatea populaþiei feminine, divorþialitatea.

Economistul, demograful ºi statisticianul Wilhelm Lexis a introdus celebra ,,reþea demograficã” care-i poartã numele, instrument de descriere ºi analizã demograficã, a perfecþionat metodele de întocmire a tabelelor de mortalitate. In Anglia, în secolul al XIX-lea sunt de semnalat cîteva contribuþii în demografie ºi, mai ales, constituirea ºcolii de statisticã matematicã care a jucat un rol deosebit în progresul aplicaþiilor practice ale probabilitãþilor ºi statisticii matematice. Tradiþia demografiei în Franþa este continuatã în secolul al XIX-lea de nume prestigioase, ca cele a lui Laplace, a cãrui lucrare ,,Teoria analiticã a probabilitãþilor” cuprinde ºi studii demografice, sau a lui Play, sociolog avînd însã ºi studii demografice. In Italia trebuie reþinute numele lui Luigi Bodio, statistician ºi demograf, mai ales pentru lucrarea sa ,, Miºcarea populaþiei în Italia ºi în alte state ale Europei”-1876, ºi Rodolfo Benini ºi L. Perozzo, autori ai unor stereograme demografice, un fel de reprezentãri grafice, asemãnãtoare cu graficul lui Lexis.

Un progres remarcabil a înregistrat demografia în S.U.A. Se poate afirma cã, în prezent, cele mai reprezentative ºcoli demografice pe plan internaþional sunt cea francezã ºi cea americanã. Caracteristic este faptul cã în demografia americanã s-au conturat douã tendinþe: una de orientare biologistã iar cealaltã, sociologicã ºi economicã, predominantã datoritã marilor progrese pe care le-au fãcut sociologia ºi, mai ales, cercetãrile sociologice concrete. Progresele sunt notabile în toate ramurile demografiei ºi în toate etapele cercetãrii, începînd cu sistemul informaþional, continuînd cu analiza demograficã ºi terminînd cu teoriile despre populaþie. Au fost perfecþionate metodele de culegere a datelor despre populaþie: recensãmintele au cunoscut un proces energic de modernizare; anchetele demografice s-au îmbogãþit cu noi variante elaborate de tehnica ºi teoria sondajului; s-au extins preocupãrile de introducere a registrelor permanente ale populaþiei sub formã de ,,bãnci de date”, pe bazã electronicã.

Interpretarea sistemicã ºi ciberneticã a populaþiei devine tot mai mult un principiu fundamental în abordarea problemelor demografice.
Caracterul multidisciplinar al obiectului demografiei, care condiþioneazã necesitatea abordãrii interdisciplinare a acesteia, explicã dificultãþile în definirea exactã a demografiei ca ºtiinþã. Schema cea mai generalã a descrierii ºi analizei populaþiei ºi a fenomenelor demografice poate fi prezentatã astfel: populaþia (ca ,,stoc iniþial”) distribuitã pe sexe ºi vîrste; fenomenele demografice (naºteri, decese, cãsãtorii, divorþuri, migraþii) ca ,,fluxuri” în cadrul unei perioade care modificã ,,stocul iniþial”; factorii social-economici care influenþeazã fenomenele demografice ºi, prin intermediul acestora, populaþia ºi structura sa.

Intre fenomenele demografice luate ca atare (naºteri, decese, structuri) se formeazã relaþii care sunt relaþii între variabile demografice. Pe de altã parte, între fenomenele demografice ºi cele social-economice se constituie de asemenea interrelaþii, care sunt considerate ca interrelaþii dintre variabilele demografice ºi cele social - economice, inclusiv psihologice, culturale. Specificitatea obiectului demografiei o constituie numai variabilele demografice ºi raporturile dintre ele. Analiza fenomenelor demografice în raport cu cele social-economice ºi încercarea de a gãsi explicaþii cauzale transferã problema în zona altor ºtiinþe ca biologia, sociologia, economia politicã. De aceea se justificã distincþia dintre demografie, în sens restrîns ºi demografia în sens mai larg, evidenþiatã ºi terminologic prin expresii diferite. « mai multe referate din Economie