European Ombudsmam

3x puncte

categorie: Drept

nota: 8.73

nivel: Facultate

Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniformă a legilor, și de a semnala inadvertențele legislative. Avea posibilitatea de a își îndeplini atribuțiile prin efectuarea de inspecții și prin primirea de plângeri.
În limba suedeză „ombud” înseamnă mandat, procură, împuternicire. Prin raportare, ombudsman desemnează instituția învestită de Riksdag printr-un mandat de repre[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: European Ombudsmam

Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniformă a legilor, și de a semnala inadvertențele legislative. Avea posibilitatea de a își îndeplini atribuțiile prin efectuarea de inspecții și prin primirea de plângeri.
În limba suedeză „ombud” înseamnă mandat, procură, împuternicire. Prin raportare, ombudsman desemnează instituția învestită de Riksdag printr-un mandat de reprezentare să examineze plângerile ce i se adresează de cei ce pretind că le-au fost încălcate drepturile garantate de Constituție.

Ombudsmanul poate fi definit ca autoritatea numită de Parlament și răspunzător față de acesta, căruia i se conferă prin Constituție sau printr-o lege specială dreptul de a soluționa plângerile ce i se adresează de către cetățenii care pretind că organele executive le-au încălcat sau nesocotit drepturile recunoscute la nivel constituțional.
Urmând modelul suedez Finlanda a creat postul de Ombudsman Parlamentar în 1919.
Prin urmare instituția Ombudmanului din Finlanda a fost a doua înființată din lume.

Instituția Ombudsmanului s-a răspândit în toate țările nordice la jumătatea secolului 20. În Danemarca instituția Ombudsmanului poporului a fost creat în 1955 iar în Norvegia primul Stortingets Ombudsman a fost creat în 1962. În ambele țări, puterile Ombudsmanului sunt mai limitate decât ale instituțiilor similare din Suedia și Finlanda. Mai târziu instituția s-a răspândit în alte părți ale lumii, în special urmărind modelul Danez.
Treptat instituția Ombudsmanului se răspândește în toate părțile lumii. Anii 1970 au demonstrat că instituția Ombudsman –ului a găsit terenul potrivit pentru a se răspândi în Noua Zeelandă și provinciile canadiene și statele australiene. Până în prezent instituții asemănătoare au fost înființate în aproape toate țările europene. Instituții asemănătoare funcționează în unele țări africane dar și în state central și sud americane.

Conform IOI (International Ombudsman Institute) în prezent în aproximativ 140 de țări funcționează Ombusdman-i. În unele țări aceste instituții sunt regionale sau locale, Italia sau Germania de exemplu sunt țări care nu au o instituție parlamentară a Ombudsman.
Practic instituția Ombudsmanului a căpătat caracter universal fiind întâlnită pe toate continentele, indiferent dacă este consacrată la nivel național sau regional, sau dacă atribuții generale sau specializate pe domenii.
Denumirea instituției diferă de la o țară la alta : Mediateur de la Republique (Franța), Defensor del Pueblo (Spania), Provedor de Justica (Portugalia), Volksanwaltscheft (Austria), Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentarz Commisoner for Administration (Marea Britanie) etc.

Uniunea Europeană a creat postul Ombudsmanului European în anul 1995. Rolul Ombudsmanului European este de a supraveghea activitățile instituțiilor uniunii europene și de a se asigura că acestea respectă principiile unei bune guvernări. Primul titular al acestui post a fost Jacob Söderman care anterior îndeplinise aceiași funcție în Parlamentul Finlandez .
În doctrina și practica constituțională recentă este constant subliniată importanța instituției Ombudsmanului pentru garantarea și, îndeosebi, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Ombudsmanul este numit de Parlament pentru un mandat a cărui durată diferă de la stat la stat. De obicei, mandatul ombudsmanului este de patru ani. Parlamentul deține, totodată dreptul de a revoca pe ombudsman înainte de expirarea mandatului dacă acesta s-ar face vinovat de încălcarea Constituției sau a legilor, ori ar avea o conduită reprobabilă. În principiul Ombudsmanul își desfășoară activitatea la nivel național. Aceasta nu este însă o regulă. De pildă, în Statele Unite nu a fost înființată o asemenea instituție la nivel federal. În schimb există un număr foarte mare de ombudsmani la nivelul unor state federale, al unor municipalități sau chiar în instituții sau companii. De asemenea, există ombudsmani având o jurisdicție materială specializată.

De asemenea, nimic nu împiedică ca Guvernul să instituie un organism guvernamental având ca atribuție, să analizeze și să soluționeze plângerile împotriva Cabinetului sau împotriva unor departamente sau agenții executive și să aplaneze, astfel, conflicetle între cetățean și administrația publică centrală și locală. Se înțelege că o asemenea instituție, ar avea o sferă mai îngustă de activitate și, oricum, autoritatea sa ar fi mult inferioară a celei a ombudsmanului parlamentar.

În principiu, puterea ombudsmanului se reduce la dreptul de a face recomandări autorităților publice vinovate de încălcarea drepturilor unor persoane, de a controla activitatea organelor administrației publice cărora le revin atribuții în domeniul drepturilor omului, de a inspecta instituții de deținere (penitenciare, instituții – școli de reeducare, centre de internare a minorilor), spitale, școli ș.a. În unele sisteme constituționale, însă, ombudsmanul are dreptul de a acționa în justiție, în condițiile prevăzute de lege, funcționarii care s-au făcut vinovați de încălcarea unor drepturilor unor persoane. Dreptul de acțiune judiciară se bazează, în acest caz pe investirea, prin Constituție, a ombudsmanului cu atribuția de a veghea la respectarea legilor în domeniul drepturilor omului. Dreptul la acțiune judiciară este recunoscut ombudsmanului în Suedia, Finlanda și Danemarca.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.