Etimologia cuvintelor "tigan" si "rrom"

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Etimologia cuvintelor "tigan" si "rrom"

Ipoteza cu cea mai consistenta sustinere in secolele al XIX-lea si al XX-lea este cea a originii grecesti a cuvintelor athinganoi/thinganoi, ca variante ale cuvintelor atsingganoi/tsingganoi care, la randul lor, ar proveni din cuvantul athigganos "de neatins, intangibil" (cf. prefixului privativ a + vb. thiggano "a atinge, a leza"). Astfel, cuvintele athinganoi/thinganoi cu care era denumit acest grup de oameni aveau ca posibile semnificatii "de neatins, intangibil, pagan, impur" sau fata de care se recomanda precautie (thiggano [10] "a atinge, a tulbura, a emotiona").

Conform ipotezelor, ulterior s-ar fi pierdut particula privativa a si, astfel, s-a ajuns, in limba greaca, la un singur termen, acela de tsigganos, fapt infirmat de prezenta ambilor termeni in limba greaca si in alte limbi, pana in zilele noastre. La toate acestea se adauga si observatia ca in limba tiganeasca nu exista cuvantul tigan sau vreo varianta a acestuia. Consideram aceste ipoteze ca simplificatoare deoarece in ele se face abstractie atat de consemnarea initiala si ulterioara a ambilor termeni, de echivalenta practica a acestora si, implicit, de utilizarea optionala a unuia dintre ei.

Pornim de la premisa ca stramosii tiganilor erau prezenti in Bizant in sec. X - Xl-XII d.H, conform mentiunilor din manuscrisul de la Muntele Athos si consemnarile ulterioare si ca urmasii acestora sunt cei care apar in documentele din tarile Europei Centrale si de Rasarit incepand cu secolul al XIII-lea. Un prim element care ne-a atras atentia a fost faptul ca, in limba greaca, preluindu-se in parte spiritul consemnarii initiale din manuscrisul georgian, s-au pastrat pana in zilele noastre atat termenul atsigganos cat si tsigganos , ca echivalente. Dupa cum am vazut deja, thiggano inseamna in greaca bizantina "a atinge, a tulbura, a emotiona", iar a-thiggano, prin particula privativa α, inseamna "a nu atinge, a nu tulbura, a nu emotiona".

De aici, termenii thigganos, si respectiv a- thigganos . In acest moment, se nasc doua intrebari: de ce in toate manuscrisele acelor vremuri nu apar aceste denumiri ci acelea de athinganoi si thinganoi? si de ce apar ca echivalente ambele denumiri desi una o neaga pe cealalalta, daca admitem etimologia lor greceasca ? Credem ca un reper pentru elucidarea acestei situatii il aflam in Dictionarul etimologic al limbii romane al lui Alexandru Cioranescu, unde termenul tigan [11] prezinta si varianta atigan, provenit din grecescul (a)tsigganos, prin intermediul slavului (a)ciganinu. « mai multe referate din Psihologie