Eternul crepuscul sau lectia despre moarte

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Eternul crepuscul sau lectia despre moarte

Dupa ce luasem act de voluptuoasele exercitii de autotortura din Florile raului si de experientele de vizionar ale lui Rimbaud, poezia verlainiana aducea chemarea melancolic-leganatoare a mortii in muzica, pe care e mai greu s-o percepi in adolescenta. Apoi, recitind si tot recitind, m-am indragostit pe nesimtite de aceasta melopee crepusculara care instaureaza o lume scaldata in lumina unui amurg ce tine cat o eternitate, cu serbarile ei galante, care transforma moartea in cantilena si in miscare gratioasa de menuet.

Descopeream in Velaine dulceata superlativa a mortii, care se gaseste, intr-o alta cheie, la Eminescu. Moartea are in cantos-ul verlainian ceva din policromia unui vis plin de fluturi multicolori, e o imbarcare perpetua spre Cythera, amestec de durere si voluptate, in care sunt condensate cele mai rafinate otravuri ale rococo-ului. Adica al acelui baroc thanatofil si agonic, care si-a pierdut toate incrancenarile si toate anxietatile paroxistice, devenind acceptare senina, eleganta si plina de gratie, a crepusculului etern.

Caci Verlaine e un Watteau sau un Fragonard, un Mozart ceva mai pervers si mai rafinat, a carui poezie acumuleaza, ca un condensator, toxinele agoniei, din care elaboreaza, intr-o lectie exemplara de alchimie, fastidioase miraje si jocuri de artificii, spectacole fascinante de sunet si de lumina.Trebuie sa marturisesc ca posibil n-as fi scris niciodata poemele din ciclul Intamplarile carturarilor, daca nu l-as fi citit pe Verlaine.

Dupa cum, de asemenea, n-as fi scris rugaciunile (profane si pacatoase desigur) din Cartea cea mare a breviarului fara adanca si atat de ingenua totusi lectie de smerenie din Sagesse.Astazi, cand arta si poezia sunt poate mai "dezumanizate" ca niciodata, sentimentalitatea verlainiana ni se dezvaluie ca o stare de gratie a cuvantului topit si transformat in emotie pura, de care constiinta noastra nefericita de fiinte apocaliptice, adica agonizante si crepusculare, are atata nevoie. « mai multe referate din Istorie