Esecul comunismului

1x punct

categorie: Istorie

nota: 7.16

nivel: Liceu

Spiritul critic si curajul de a spune ce gāndeste l-au facut pe Marx un om incomod, care a fost parasit, pe rānd, de colaboratori si chiar de prieteni. Singurii oameni care au ramas lānga el pāna la capat au fost Jeni Marx, sotia lui, si Friedrich Engels, prieten din tinerete. Despre Engels n-am sa scriu prea mult, pentru ca īl consider mai putin important din punct de vedere teoretic. Om cu calit[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Esecul comunismului

Spiritul critic si curajul de a spune ce gāndeste l-au facut pe Marx un om incomod, care a fost parasit, pe rānd, de colaboratori si chiar de prieteni. Singurii oameni care au ramas lānga el pāna la capat au fost Jeni Marx, sotia lui, si Friedrich Engels, prieten din tinerete. Despre Engels n-am sa scriu prea mult, pentru ca īl consider mai putin important din punct de vedere teoretic. Om cu calitati intelectuale si morale deosebite, el a fost, totusi, "māna a doua" (īl consider mai mult "locotenentul" lui Marx decāt "colegul" lui). Engels nu avea studii superioare; se poate spune ca a fost un "autodidact genial". Engels avea vaste cunostinte despre istoria stiintei si despre rezultatele stiintei din epoca lui. Acest lucru i-a permis sa īnteleaga ideile novatoare ale prietenului sau si sa-l ajute, de multe ori, īn redactarea unor lucrari (care au si fost publicate sub numele ambilor).

II. CE ESTE MARXISMUL?

Opera lui Marx este formata din trei parti mari: 1) conceptia filosofica; 2) teoria economica; 3) doctrina politica.
Deoarece īn practica partidele comuniste au pretins ca aplica doctrina politica ("socialismul stiintific"), ma voi ocupa doar de a treia componenta a marxismului.

Doctrina politica decurge īn mod logic din teoria economica, īn principal din teoria plus-valorii, care explica exploatarea capitalista. Constatānd ca muncitorii sunt exploatati, Marx a tras concluzia ca ei nu pot avea o viata omeneasca. Din exploatarea economica rezulta si o dominare politica, precum si o subdezvoltare culturala. Personalitatea lor este unilaterala si īnstrainata fata de adevarata esenta umana, care ar trebui sa fie "personalitatea multilateral dezvoltata". Īn concluzie, "pentru a-si manifesta personalitatea, proletarii trebie sa rastoarne capitalul", caci acesta a devenit o forta "supraomeneasca".
Spre deosebire de īnaintasii lui socialisti (Saint-Simon, Robert Owen, Charles Fourier, Ferdinand Lassal sau Pierre Joseph Proudhon), Marx a constatat ca principala contradictie a societatii capitaliste este aceea dintre munca si capital, concretizata īn contradictia dintre proletariat si burghezie. Aceasta contradictie este obiectiva, independenta de vointa celor doua clase; ea nu poate fi rezolvata īn cadrul societatii capitaliste.

Singura solutie este īnlaturarea acestei societati, adica o revolutie socialista, organizata si condusa de proletariat, prin care societatea capitalista sa fie īnlocuita cu o noua societate, superioara: societatea socialista. Pentru ca aceasta sa se produca, trebuie sa fie īndeplinite cāteva conditii de baza:
a) muncitorii trebuie sa devina constienti de necesitatea de a rasturna capitalul, precum si de faptul ca acest lucru este īn interesul lor;
b) ei trebuie sa se uneasca (nu numai la nivel national, ci si la nivel international, caci exploatarea este la fel īn toate tarile capitaliste);
c) ei trebuie sa se organizaze nu numai īn plan profesional (īn sindicate), ci si īn plan politic (īn partide).

Pentru a contribui la īndeplinirea cāt mai grabnica a acestor conditii, Marx si Engels scriu, īn 1848, Manifestul Partidului Comunist, care se īncheie cu celebra chemare "Proletari din toate tarile, uniti-va!". Lucrarea a fost scrisa la cererea unei organizatii muncitoresti intitulate "Liga Comunistilor", īnfiintata la Londra, īn 1847, si considerata de multi istorici primul partid comunist din istorie. Ce spun Marx si Engels īn Manifest?
Īn primul rānd, ei arata ca istoria omenirii nu a fost altceva decāt istoria luptei de clasa. Aceasta se duce īntre cele doua clase fundamentale ale fiecarei orānduiri: sclavii si stapānii de sclavi (īn sclavagism), taranii iobagi si nobilii feudali (īn feudalism), proletariatul industrial si burgezia (īn capitalism). Dar burghezia este prima clasa din istorie care a avut o ideologie revolutionara, s-a organizat politic si a luptat pentru instaurarea noii orānduiri (orānduirea capitalista).

Īn al doilea rānd, ei arata cum fiecare orānduire, numita de ei "formatiune sociala", se naste, traieste si moare, fiind īnlocuita īn mod necesar de alta. Procesul prin care se trece de la o formatiune la alte este revolutia sociala. Forma cea mai īnalta a acesteia a fost revolutia burgheza, caci ea a fost pregatita īn pla ideologic si realizata īn plan politic, ca forma a luptei de clasa. Īn urma acesteia, burghezia a cucerit puterea de stat, a realizat statele nationale si a devenit clasa conducatoare. Din acest moment, ea a luat īn stapānire īntregul aparat de stat (justitie, politie, armata), prin care īncepe sa-si apere locul de clasa dominanta.

Īn al treilea rānd, autorii Manifestului arata ca societatea capitalista a devenit nefunctionala: contradictiile antagoniste au devenit violente; crizele economice au devenit o trasatura caracterisitca; īnstrainarea umana a capatat formele cele mai aberante. Īntr-un cuvānt, capitalismul a ajuns o societate imorala si periculoasa pentru omenire; ea trebuie sa faca loc unei noi orānduiri – orānduirea comunista (sau "socialista", cum o vor numi urmasii lui Marx si Engels). Aceasta noua orānduire va cunoaste doua faze: faza timpurie, socialismul, care va mai pastra urmele societatii capitaliste, si faza tārzie, comunismul, care va reprezenta "realizarea deplina a esentei umane".

Īn al patrulea rānd, Marx si Engels enunta caracteristicile generale ale noii orānduiri:
a) desfiintarea proprietatii private asupra mijloacelor de productie (nu si asupra bunurilor de consum, cum au īnteles antimarxistii);
b) disparitia claselor sociale si, implicit, a exploatarii;
c) disparitia diferentelor esentiale dintre munca fizica si munca intelectuala, datorata progresului tehnico-stiintific, care īi va determina pe muncitorii manuali sa devina "muncitori intelectuali" (deci nu prin acordarea de diplome fara acoperire, cum au īnteles mai tārziu comunistii nemarxisti);
d) disparitia treptata a diferentelor esentiale dintre sat si oras, datorita generalizarii industriei īn toate sectoarele (inclusiv īn agricultura);
e) disparitia diferentelor sociale dintre barbati si femei ("emanciparea femeii" fata de servitutile de pāna acum, realizarea ei umana);
f) egalitatea sanselor de realizare umana īntre toti membrii societatii (deci o egalitate virtuala, nu o egalitate de facto, de tip egalitarist, cum au īnteles-o nemarxistii);
g) disparitia treptata a economiei de marfa, datorata disparitiei diviziunii sociale a muncii (īn consecinta, si disparitia banilor);
h) disparitia treptata a statului, prin preluarea functiilor sale politice de catre masele populare ("autoconducerea comunista");
i) disparitia treptata a natiunii si a statelor nationale (comunismul este conceput ca "ultimul stadiu al procesului de universalizare a istoriei", īn care fiecare individ se va simti "cetatean mondial").

Īn contextul acestei viziuni despre progresul istoric, Marx si Engels formuleaza principiul de baza al noii orānduiri: dezvoltarea economica are un singur scop suprem: satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale celor ce muncesc. Din acest principiu decurg alte doua principii, care corespund celor doua faze ale noii orānduiri: "Fiecaruia dupa munca" – pentru faza socialismului – si "De la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa necesitati" – pentru faza comunismului.

Trecerea la comunism īnseamna, asadar, o mare schimbare sociala, īn defavoarea celor ce traiesc din munca altora si īn favoarea celor care traiesc din munca lor. Manifestul Partidului Comunist se īncheie cu o profetie pe cāt de amenintatoare pentru unii, pe atāt de mobilizatoare pentru ceilalti: "Sa tremure clasele exploatatoare īn fata unei revolutii comuniste. Īn aceasta revolutie, proletarii nu au de pierdut decāt lanturile si au o lume de cāstigat!".
Cāt s-a realizat din aceasta profetie, voi īnceca sa arat īn continuare. De ce nu s-a realizat asa cum credeau autorii Manifestului Comunist este mai greu de spus. Ideea mea este ca revolutiile si societatile socialiste din secolul XX au īnsemnat prea putin aplicarea īn practica a teoriei lui Marx. A fost aplicata nu teoria marxiana, ci teoria marxista. Adica "marxism-leninismul", un fel de religie care a vorbit īn numele lui Marx dar care i-a tradat teoria (asa cum īn numele lui Isus au fost facute cele mai urāte crime īmpotriva umanitatii, care au tradat ideea acestuia despre Iubire, esenta dogmei crestine).

III. CE ESTE COMUNSMUL?

Īn continuare voi īncerca sa arat ce cred eu ca a fost comunismul – aceasta, īn doua planuri: 1) comunismul īn general si 2) comunismul īn Romānia. Fac aceasta distinctie pentru ca am convingerea ca īn tara noastra a existat un specific foarte puternic al acestei forme de organizare economica si social-politica.
Īn aceasta parte a eseului voi īncerca sa arat ca prin "comunism" nu nu putem īntelege nici aplicarea īn practica a marxismului, nici regimul ceausist din Romānia. Pentru aceasta, voi īncerca sa demonstrez doua teze: a) comunismul nu a fost marxism si b) ceausismul nu a fost comunism.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.